x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

30 iulie 2004: Islaz - Pescari fara peste

0
30 Iul 2004 - 00:00

Localitatea Islaz a intrat in istoria tarii prin marile evenimente legate de revolutia de la 1848 si cele din vremea Razboiului de Independenta din 1877-1878.

Apus de soare pe malul Dunarii, la Islaz. Barcile stau cuminti la malul Dunarii asteptandu-si stapanii sa le duca in larg. In Islaz, pescuitul este o traditie veche. Dar in perioada aceasta a anului, pescarii nu prea au succes. Mai mult de 5 kilograme pe zi nu prind. Asta daca este o zi norocoasa.
ANDREEA TUDORICA

Cu setci, navoade sau topaici pleaca de cu seara si se intorc dimineata cu atata peste cat sa-si hraneasca familiile. Daca au o zi buna, ce ramane vand pe unde apuca. Traditia legata de pescuit se pastreaza in aceasta zona, din tata in fiu. Natura a fost generoasa, dar acum, din cauza poluarii sau a ridicarii unor baraje, pestele nu mai sare in plasa pescarului.

D’ALE PESCUITULUI. Povestile pescaresti sunt dintre cele mai multe si variate. Nici un pescar nu ezita sa se laude cu prazile sale adaugand adeseori, cu har, cateva kilograme in plus la "pestele cel mare" pe care l-a prins sezonul trecut. Povestesc ca primavara este cea mai buna perioada de pescuit pentru ca atunci "sar pestii in setca", iar familiile cu traditie in ale pescuitului pleaca si dimineata si seara in larg pentru prada cea mare, care poate ajunge uneori chiar si la 20 de kilograme. Pescarii povestesc ca cel mai mare peste prins vreodata a fost un morun de 230 de kilograme (care in povestile altora are doar o suta si ceva de kilograme). Tot ei spun ca vapoarele care mai trec din cand in cand lovesc moruni pe care ii mai culeg pescarii cateodata. Asa s-a intamplat si cand un sturion ranit de un vapor a fost prins de niste pescari. Pentru acestia se pare insa ca acea zi nu a fost una dintre cele mai norocoase. Si asta pentru ca i-a prins politia de frontiera care le-a si facut dosar penal pentru incalcarea legii pescuitului. Zic pescarii ca poti sa pescuiesti moruni daca ai permis si daca te incadrezi intr-o cantitate limitata de legea pescuitului.

BATRANUL SI DUNAREA. In urma cu zeci de ani, pescuitul era o afacere pentru zona. Florea Cosac, cel mai batran pescar din Islaz, povesteste ca avea zile bune in care prindea chiar cinci barci de peste, din care o buna parte o si vindea. Florea Cosac are 90 de ani. Cu el a inceput in familie traditia pescuitului. Copiii si nepotii urmeaza acelasi drum. El isi facea singur uneltele de pescuit. Este orb si acum nu mai poate nici pescui si nici macar carpi uneltele de pescuit. Nu s-a resemnat. A luptat in continuare. Familia povesteste ca este in continuare plin de viata incercand sa ajute atat cat poate la treburile gospodaresti. Cand nu poate, isi cheama nepotii si mai ales stranepotii sa le spuna povesti pescaresti sau de pe front. "Mergeam la pescuit pana sus la Dabuleni. Prindeam in balta poterului cinci barci de peste. Am prins odata un somn care avea chiar 125 de kilograme. Dar acum nu mai este peste. S-au facut barajele si nu mai este peste", spunea Florea Cosac. Batranul isi aminteste ca mergea de mic, de la 13-14 ani la pescuit. Se strangea cu copiii de varsta lui din sat si mergeau impreuna. A invatat singur tainele in ale pescuitului. Nici bunicul si nici tatal sau nu l-au invatat. "Mergeam de mic la undita. Apa era intinsa. Dupa aceea am pescuit cu navod", spune nea Florea. Povesti pescaresti are multe. Timp sa ai sa le asculti. Odata cand "era mai tinerel" l-a prins ceata pe Dunare si a innoptat in mijlocul fluviului pana a ajuns la bulgari. Batranul isi mai aduce aminte ca in anul 1939, Dunarea a inghetat foarte rau, incat nu pemitea pescuitul la copca. A mai ajuns nea Florea la bulgari si cu alte ocazii si isi aminteste ca bulgarii nu aveau soda, si in general cam de nici unele. Si le mai cereau romanilor care treceau Dunarea mai des sa le aduca cele trebuincioase.

"TOTI ALEARGA CU GURILE DUPA BANI". Florea Cosac povesteste ca boierul la care lucra pe vremea aceea, Pandele Ghizeanu, nu era un om rau, dar ii mai lua din peste cateodata. Din povestile relatate familiei, aflam ca boierul ii lua aproape tot pestele pe care il aducea, dar Florea mai ascundea cate o punga de peste sub barca pe care o vindea sau o dadea de mancare familiei. "Dimineata veneam cu 10-15 kilograme de peste. La Potelu am stat o data o luna de zile. Dar acolo aveam pescarie si puteam sa stau. Am prins mult peste atunci. Astazi, balta poterului este plina cu plantatii de piersici si meri. Iar in Balta Brailei sunt acum grane, cereale. Toti alearga cu gurile dupa bani", spunea nea Florea. Despre cei care mai traiesc si astazi din pescuit, nea Florea are o mare admiratie si respect. "Nu se mai prinde peste asa cum se prindea odata. Este Dunarea saraca. Traiesc si ei amaratii cu pestele, n-au ce sa faca", afirma nea Florea Cosac.

"S-A VOPSIT APA IN ROSU". Florea Cosac a luptat in al doilea razboi mondial, ajungand pana la Stalingrad. A fost pe front si a fost ranit la Oarba de Mures dupa ce un proiectil l-a ingropat la 50 de cm distanta. Florea Cosac isi aminteste cu luciditate ca, la doua zile dupa ce el a fost ranit, a murit Gheorghe Enescu, comandantul regimentului 19 din care facea parte. "Toti ofiterii erau in linia intai. Din 3.000 de oameni cati eram, doar 400 au scapat teferi. Asa a vrut Dumnezeu. Dupa ce au fost raniti si au murit atatia oameni atunci, imi aduc aminte ca s-a vopsit apa in rosu. Daca e sa nu mori, nu mori", isi aminteste nea Florea Cosac

AMINTIRI

"Dimineata veneam cu 10-15 kilograme de peste. La Potelu, am stat o data o luna de zile. Am prins mult peste atunci. Astazi balta aceea e plina cu plantatii de piersici si meri. Iar in Balta Brailei sunt acum grane, cereale. Toti alearga cu gurile dupa bani" - Florea Cosac, pescar

SARACIE

Unii locuitori din comuna Islaz sunt extrem de saraci. Daca nu merge cu pestele, mai muncesc cate o zi pe la cine se poate. Isi fac unelte de pescuit singuri, o setca ajungand chiar la 4 milioane de lei. Unii isi amintesc ca au pescuit chiar si cu varsa, o plasa cu cinci cercuri de doi metri si jumatate, lata cam de un metru si jumatate, cu ochiuri mari pentru somn si altele mai mici. Cand e rost de petrecere si mai pun si ceva peste pe gratar, pescarii chiuie la malul Dunarii "sa auda bulgarii si sa moara de ciuda".

POVESTI

"Am prins odata un somn care avea chiar 125 de kilograme.Dar acum nu mai este peste. S-au facut barajele si nu mai este peste" - Florea Cosac, pescar
Citeşte mai multe despre:   kilograme,   florea,   pescuit,   prins,   descoperirea romaniei,   cosac,   florea cosac

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de