Amatorii de Calarasi

Ofiterii erau pe timpuri elita Calarasiului. Cel mai des, aceasta intelighentie a urbei se intalnea la primul Teatru Popular din tara. Actorii amatori de atunci si-au pus replicile in cui. Azi, cativa tineri de-ai locului, cu meserii diverse, joaca, la fel, fara leafa, intr-o incapere a fostei Case a Armatei.

In perioada interbelica, orasul Calarasi devenise un soi de Capsa a provinciei cu boema, aerul elegant cazon al ofiterimii si strazile ticsite de obraji imprastiind parfumuri costisitoare. Multi dintre intelectualii orasului se strangeau la Teatrul Comunal din Parc si la Casa Armatei. La inceput, in aceste locuri, dadeau reprezentatii trupe modeste de studenti si de militari. In ’63 insa, se formeaza prima trupa neprofesionista de teatru din Romania.

PRIMUL TURNEU. Ion Petrus este unul dintre mai vechii artisti ai urbei. Nu a apucat sa faca Academia de Teatru, ci in 1951 s-a hotarat sa dea Posta, unde era agent, pe Teatrul de amatori. Avea 16 ani pe atunci si batea pe jos, cu geanta agatata de gat, comunele din judet. In scurt timp, a devenit actor, regizor si costumier, atunci cand era nevoie. "La inceput eram nedumerit ce-i cu teatru’ asta, dom’le! Ma dusesem pe bajbaite. Pe atunci nu erau televizoare, nu gaseai prea multe cai cum sa-ti traiesti tineretile. Plus ca eram innebunit dupa afisele pieselor din vremea aia, care erau niste panouri mazgalite cu creta colorata si asezate in vitrinele magazinelor", isi aminteste Petrus. In scurt timp, trupa de amatori de la Calarasi incepe sa prinda gustul turneelor. Prima data a iesit din Calarasi cu piesa politista "Capcana", pe care au dus-o la Sinaia. Nea Petrus nu a jucat in ea. El a facut furori, dupa propriile spuse, cu "Titanic vals" si cu "Omul care a vazut moartea".

AMINTIRI. Veteranii primului teatru neprofesionist nu au uitat farmecul "scandurii"

CALARASI - MONTE CARLO. Cand au implinit zece ani de reprezentatii, "amatorii de Calarasi" au ajuns la Monte Carlo cu comedioara "Piatra in casa". Bucurie mare in salita lor ingusta de la Casa Armatei, o data cu invitatia la acest festival, care urma sa se desfasoare in Principatul Monaco. Perspectiva acestei iesiri din tara i-a pus in incurcatura, pentru ca nu isi imaginau ca monegascii ii vor caza si pe ei si ca le vor da mancare. Precauti, si-au luat corturi mari, dotate corespunzator pentru economii la cheltuielile cu cazarea. Pe drum au avut si niscai ghinioane, dintre care unul era chiar sa-i intoarca din drum. In Vama Bors au aflat ca nu puteau merge prin Italia, unde se suspecta o epidemie de holera. Vaccinarea pentru a putea intra in Italia le-ar fi luat cam zece zile si s-ar fi dus pe apa sambetei a lor participare la festival. Derutati, cu rolurile stiute "brici", dar ramasi fara replica in fata vamesilor, asa aratau la granita, cu gandul "agatat" undeva la covorul rosu al festivalului. In cele din urma, au obtinut viza pentru RFG si au trecut. Nea Ion Petrus ne povesteste toate astea asezat comod intr-un scaun al salii in care a jucat acum 50 de ani. De pe un fotoliu vecin, Ion Coman, pe vremuri instructor la Casa de Cultura si ex-actor amator, il completeaza.

NOPTI ALBE. Mai toti membrii trupei lucrau in acelasi timp in alte parti. Repetitiile se faceau dupa ce se intorceau de la slujbe, adica dupa opt seara, si se intindeau pana dupa miezul noptii. "Ei se ocupau de tot ce insemna spectacol: haine, peruci, decoruri, regie, pentru ca nu erau fonduri. Unii isi aduceau si familiile sa ajute la punerea pieselor pe picioare", spune Ion Coman. "Imi amintesc de avocatul Aurel Elefterescu, care era foarte cotat pe vremea aceea. El venea ca regizor. Facea nopti albe la repetitii si a doua zi mergea si pleda. Erau bolnavi de teatru..."

Nea Petrus a avut totusi un moment in care a vrut sa renunte la teatru, pentru ca saracia il "poleia" prea tare. Asa s-a hotarat sa mearga cu scolitul mai departe si a dat la profesionala. Pe atunci il juca pe Chiriac din "O noapte furtunoasa". Dupa o luna de profesionala, nea Petrus a abandonat si s-a intors pe scena, rugat de regizor. Incepea stagiunea, si trupa nu-si gasise un Chiriac pe masura. S-a angajat la fabrica de confectii, pana la urma, si l-a dus si pe Chiriac in multe stagiuni. Cu "O noapte furtunoasa" au ajuns si la Caminul Cultural din Ciocanesti. Acolo, Rica Venturiano si Veta s-au pomenit cu o pana de curent. Localnicii le-au adus un felinar, la a carui lumina si-au continuat jocul.

Actuala trupa de amatori are 20 de membri si a fost botezata dupa numele regizorului-jurist de pe timpuri, Elefterescu.

NOSTALGIC "Mi-ar placea sa mai joc, dar n-as putea altfel, decat cu trupa mea de la 1960. Cum toti s-au stins, nu mai pot sa urc pe scandura" - Ion Petrus, actor amator calarasean, 70 de ani.

Cultural

TURNEU. Calarasenii la Monte Carlo cu "Piatra in casa"

Viata culturala a Calarasilor pare sa nu sufere de anchilozare provinciala. Festivalul de teatru de amatori "Stefan Banica", Festivalul de film pentru profesionisti "7 arte", Festivalul international de muzica "Flori de mai" si un festival de folclor sunt o parte din evenimentele organizate de Centrul de Conservare si Promovare a Culturii Traditionale. Centrul are si un departament de cercetare care studiaza traditiile culturale tipice zonei. Documentarele semnate de cercetatorii calaraseni din acest departament surprind toate etniile care convietuiesc in zona. Mai nou, orasul are si o galerie de arta.