Brigadierul de ieri, primarul de maine! Titlu pentru o poveste de succes (pe plan local) sau pentru romanul unei vieti, sloganul i se potriveste ca o manusa salisteanului Vlad Ion Simion, acum in varsta de 75 de ani.
Urca anevoios scarile Primariei din Salistea de Sus. De curand s-a operat la picioare, dar a venit la intalnirea cu noi, sprijinindu-se in carje. Vlad Ion Simion a fost trei luni brigadier-pontator la Salva-Viseu si a condus din 1960 pana in 1990, de pe scaunul de primar, destinele cetatenilor din Salistea de Sus. "Am avut carnetul cu nr. 11.000", ne spune omul cu spatele aplecat de vreme, aruncandu-ne o privire mandra. "Erai cineva dac-ai fost brigadier." Chiar daca a lucrat de la bun inceput pe santier, a trebuit sa astepte luni bune pana sa primeasca salopeta albastra. Era orfan, abia implinise 18 ani si avea in grija sapte frati mai mici cand s-a deschis frontul la calea ferata. Mana cereasca pentru tanarul fara nici o meserie, dar cu atatea guri de hranit acasa. A luat calul din gospodarie si s-a angajat, civil, pe santier. Cara stanca sparta din tunelele sapate in muntele prin care, nici doi ani mai tarziu, avea sa fluiere locomotiva. Dar castiga bine: 15.000 de lei pe luna, haine si pita pentru familie. "Cand mi-au facut cartea de munca, abia se construisera baracamentele pentru brigadieri si muncitori. La 1 aprilie s-a dat drumul la lucru. S-a pornit din ambele capete ale liniei. Era om langa om, zeci de kilometri", isi aminteste maramureseanul.
UNELTE "Se lucra numai manual. Uneltele noastre au fost roaba, tarnacopul, lopata si vagonetul. Curent electric, nici vorba. Grupurile electrogene pe motorina erau folosite doar pentru iluminatul santierului" Vlad Ion Simion fost brigadier |
INTRECERE "Saptamanal, judetul care indeplinea cea mai mare norma primea drapelul. Eu faceam hartiile pentru echipa Putna. Le treceam pontaje mai mari decat ce lucrau in realitate, sa iasa baietii mei stahanovisti! Pana m-au prins" Vlad Ion Simion fost brigadier |
LA FINAL "Traversele au fost asezate pe pamantul gol, iar pe sine a fost pusa o locomotiva cu trei vagoane. Sa vada Ana Pauker, Vasile Luca si Gheorghiu-Dej ca brigadierii sunt muncitori de nadejde!" Vlad Ion Simion fost brigadier |
Beneficii colaterale
La fel ca mai toti localnicii dintre Salva si Viseu de Jos, salistenii apti de munca au fost angajati pe marele santier. Vlad Grigore, zis "Scaius" (75 de ani), si Vlad Ababei Gavrila (88 de ani) au tinut si ei sa ne povesteasca despre santierul "Vasile Luca". "Toata lumea era pornita spre socialism. Fusese mare saracie inainte", spune Scaius. Batranul a fost tamplar si a lucrat la viaducte. Numai pe raza actualului oras Salistea exista patru astfel de poduri de cale ferata. Munca grea, tot cu mainile goale. "Ca sa va dati seama ce lucrare enorma a fost, va spun doar ca pentru cofragul folosit la turnarea unui arc de viaduct se foloseau 40 mc de lemn!" Ababei a lucrat, ca dulgher, la construirea baracilor pentru muncitori si brigadieri. "Aveau conditii bune. Pe langa cazare, le dadea multa mancare si haine." Cei doi Vlad au beneficiat de ctitorie si in calitate de navetisti, si ca locuitori ai unei comune care s-a dezvoltat datorita santierului: "Daca n-ar fi fost calea ferata, nu s-ar fi facut casa de cultura, biblioteca si doua biserici. Oamenii au putut sa-si duca la scoala copiii. Pana la gazes, mergeau cu caruta la liceul din Nasaud". Un alt "beneficiu", neexploatat pana acum, ar fi cele 50 de tone de combustibil despre care salistenii spun ca ar fi ingropate sub un deal surpat langa liniile de tren. "Dupa o luna de ploaie grea, o coasta de pamant s-a surpat peste depozitul de motorina. Nimeni nu s-a obosit sa-l dezgroape. E si acum acolo", ne-a spus un localnic.