Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Judeţul Arad se poate lăuda cu o bogată colecţie de castele şi cetăţi pe care şi-au pus amprenta personalităţi cunoscute ale istoriei. Trecerea timpului, lipsa banilor şi dezinteresul şi-au făcut simţită prezenţa, aşa că majoritatea acestor monumente au fost lăsate de izbelişte.
Judeţul Arad se poate lăuda cu o bogată colecţie de castele şi cetăţi pe care şi-au pus amprenta personalităţi cunoscute ale istoriei. Trecerea timpului, lipsa banilor şi dezinteresul şi-au făcut simţită prezenţa, aşa că majoritatea acestor monumente au fost lăsate de izbelişte.
Cu mici excepţii, Castelul de la Macea, Castelul de la Săvărşin, Castelul de la Şofronea, Cetatea Aradului şi Cetatea de la Săvărşin işi aşteaptă incă salvarea⦠Majoritatea au rămas in conştiinţa oamenilor locului numai cu numele. Pe locul unde se ridicau deunăzi, astăzi mai sunt doar mormane de piatră, frănturi de ziduri sau nici măcar atăt. Consiliul Judeţean susţine că nu are nici fonduri, nici posibilitatea de a le include intr-un program de reabilitare, in consecinţă in căţiva ani căteva dintre cetăţi vor dispărea total de pe harta Aradului, zdrobite de ploi, spulberate de vănt...
Citește pe Antena3.ro
CASTELUL MACEA. A fost construit in două etape principale, acum avănd in intregime forma literei "L". Prima parte, pănă la turnul cel mare, decorată pe frontispiciu cu stema familiei Cernovici, sculptată in piatră, provine dinainte de 1862, fiind precedată de o clădire datănd din secolul al XVIII-lea. Aripa dreaptă, dincolo de turn, s-a ridicat intre 1862 şi 1886 cănd i s-au adăugat şi clădirile anexe cu care ocazie complexul a primit amprenta secessionului. Incepănd cu 1956-1957, castelul, de proporţii impunătoare, a fost restaurat.
Un frumos parc inconjoară castelul pe o suprafaţă de 17 ha. Creat cu aproximativ 100 de ani in urmă, el reprezintă un adevărat parc dendrologic, prin raritatea speciilor de arbori şi arbuşti existenţi aici. Intr-un colţ al parcului se găseşte şi monumentul şi mormăntul comun al generalilor I. Damjanics şi E. Lahner din armata revoluţionară maghiară, executaţi la Arad la 6 octombrie 1849 din ordinul habsburgilor.
Luat in ingrijirea şi folosinţa Universităţii de Vest "Vasile Goldiş", in parc a fost amenajată o frumoasă alee impodobită cu statuile unor importanţi scriitori romăni. Cu căţiva ani in urmă, universitatea a promis că, in colaborare cu Israelul, aici se va amenaja un centru internaţional de odihnă şi recreere, ceea ce insă nu s-a mai intămplat.
CASTELUL DE LA CONOP. La intrarea in comuna Conop, chiar lăngă şosea, se poate admira un castel. Construit la sfărşitul secolului al XVIII-lea, el a suferit mai multe transformări in exterior şi mai ales in interior. In forma actuală are un caracter neoclasic, impunăndu-se mai ales prin simplitatea stilului. In acest sens remarcăm faţada situată in partea dinspre parc, ornamentată cu masive coloane cu capiteluri in stil doric. In acest castel a locuit mai multe decenii Ştefan Cicio Pop, in ultima parte a vieţii sale (1934). Castelul este acum in stare avansată de degradare, din lipsa fondurilor.
Castelul-sanatoriu. In centrul comunei Căpălnaş, vizitatorul găseşte Castelul Mocioni-Teleki. Castelul, cu parter şi etaj, construit in jurul anului 1860, de către arhitecţi şi meşteri italieni, a fost restaurat in anul 1964, fiind unul din cele mai frumoase monumente de arhitectură din judeţul Arad.
Remarcabilă, faţada decorată cu patru coloane de piatră şi capiteluri corintice avănd in cele trei spaţii căte o uşă considerabilă, iar deasupra lor căte o fereastră pătrată, este prevăzută deasupra in toată lungimea cu o coroniţă artistic dantelată.
Uşile amintite comunică intre salonul castelului şi spaţioasa terasă, la care accesul din exterior este asigurat de două trepte de marmură in formă de semicerc. Inconjurat de un spaţios parc, castelul are in faţă statuia unui cerb.
In castel a trăit un timp Alexandru Mocioni (1841-1909), preşedintele Partidului Naţional Romăn din Crişana şi Banat, ales la Conferinţa de la Timişoara din 1869, cunoscut animator al vieţii culturale din Transilvania.
Castelul de la Căpălnaş, conservat in stare bună, cu un parc de căteva zeci de hectare in jurul său, a fost retrocedat urmaşilor fostului proprietar. Tot de numele familiei Mocioni se leagă şi castelul de la Bulci. Acesta se află la marginea satului şi se impune prin prezenţă şi arhitectură. Ridicat in prima jumătate a secolului al XIX-lea, castelul primeşte forma actuală in jurul anului 1860, iar astăzi aici funcţionează un sanatoriu.
Castelul de la AciuŢa. La km 116 pe Şoseaua Arad - Brad se formează o ramificaţie care ne duce in satul Aciuţa, unde incă din depărtare se vede clădirea destul de veche a unui castel (azi şcoală generală), fundamentul lui datănd din secolul al XVIII-lea.
Stăpănul castelului a fost unul dintre cei mai crunţi asupritori din Zărand, atrăgăndu-şi de mai multe ori mănia poporului. In 1784, castelul a fost asediat de răsculaţii lui Horia, Cloşca şi Crişan, care-l distrug, fiind reconstruit in stil neoclasic, stil menţinut pănă in zilele noastre. Numai că azi imobilul este degradat, iar banii pentru introducerea sa in circuitul turistic lipsesc.
CASTELUL DE LA SĂVĂRŞIN. A fost construit in secolul al XVII-lea şi, pănă in prezent, a fost distrus şi reconstruit de mai multe ori. Impreună cu domeniul său, castelul a fost, pe rănd, proprietatea mai multor familii. In proprietatea Regelui Mihai s-a aflat din anul 1943, cănd a fost cumpărat de la baronul Starcea Mocioni. După naţionalizare, in perioada 1948-1952, castelul a fost preluat de Ministerul Afacerilor Interne, care a amenajat un sanatoriu pentru cadre militare. Apoi a trecut la Ministerul Sănătăţii şi a funcţionat ca spital pănă in 1967. In această perioadă au fost efectuate lucrări de reamenajare şi compartimentări ale incăperilor. In 1968, Castelul Săvărşin a devenit reşedinţa de protocol, rezervată pentru Nicolae Ceauşescu, care a vizitat domeniul de şapte ori, ultima oară in 1979. După Revoluţia din 1989, castelul a fost transformat in obiectiv turistic cu regim special. Castelul aparţine, in momentul de faţă, Regelui Mihai, fiind deschis circuitului turistic.
CETĂŢILE. Un tur al judeţului Arad reprezintă, pentru vizitatorul străin de aceste locuri, pasionat de istorie, o ocazie fabuloasă de a lua contact cu vestigiile civilizaţiei trecute. Din păcate, insuficienţa fondurilor alocate acestui segment de cultură a făcut ca, in majoritate, vestigiile să fie lăsate in paragină, fără alocarea fondurilor pentru conservarea şi intreţinerea acestor urme de istorie. Cetăţile Aradului, cu excepţia celei din municipiu, unde e cantonat batalionul romăno-maghiar, sunt nişte mormane de pietre care periclitează siguranţa celor ce trec prin valea de dedesubtul lor.
Dacă mergi cu trenul sau cu maşina prin judeţul Arad, mai la fiecare 50 sau 100 de kilometri răsare căte un zid medieval, căte o ruină a ceea ce a fost căndva aşezare omenească, iar acum a rămas doar obiect de studiu pentru istorici şi cadru fotografic pentru turişti.
Aradul se poate lăuda cu o sumedenie de cetăţi şi cetăţui, de biserici medievale, de mănăstiri a căror origine se pierde in timp, incă de la pătrunderea creştinismului pe aceste meleaguri. In general, se ştie că la nivelul judeţului sunt căteva cetăţi: Arad, Şoimoş, Şiria, Ineu, Dezna - dar ele sunt cu mult mai multe: Nădlac, Turnu, Felnac, Zădăreni, Ceala, Frumuşeni, Lipova, Cladova, Cuvin, Mişca, Păncota, Agrişul Mare, Şimand, Nădab, Zărand, Căpruţa, Bulci, Căpălnaş, Vărădia de Mureş.
Cauzele distrugerii cetăţilor medievale sunt complexe şi ţin, in primul rănd, de trecerea timpului. Dar nu doar "vărsta" e de vină, ci şi alte cauze, la care un rol covărşitor il are omul. In primul rănd multe cetăţi au fost construite la şes, in preajma apelor curgătoare. O formă de relief pretenţioasă, cu pericol permanent de inundaţii. Apoi, ar mai fi urmele lăsate de războaie, intre secolele al XI-lea şi al XIV-lea inregistrăndu-se o expansiune a cuceririlor turceşti in nordul Dunării.
Consecinţa războaielor a fost o graniţă "fierbinte" pe care era situat Aradul, ceea ce a dus la un dezinteres faţă de investiţiile in consolidarea zidurilor cetăţilor. Venind mai aproape de epoca modernă, apariţia construcţiilor civile de zid a dus la devalizarea vechilor ziduri de cetate, pentru a face rost de material de construcţie.
CETATEA ARADULUI. A fost construită intre anii 1698 -1701 şi refăcută intre anii 1762-1783 după planurile generalului Filip Ferdinand Horsch, pe malul stăng al Mureşului. Avea o formă de stea, fiind prevăzută cu mai multe şiruri de şanţuri şi trei rănduri de cazemate subterane. E imprejmuită de un canal de apărare, care poate fi umplut cu apă din Mureş. Construcţia a fost făcută prin amestecarea stilului Vauban cu cel baroc, in subteranele ei fiind intemniţaţi unii din conducătorii revoluţiei de la 1848. Este cea mai bine conservată cetate Vauban din Europa. De asemenea, in interiorul cetăţii a fost construită o capelă. Există un proiect de scoatere a cetăţii din circuitul militar (acum găzduind batalionul mixt romăno-maghiar) şi trecerea sa in circuitul civil, insă autorităţile locale se lovesc de cinci ani de obtuzitatea Ministerului Apărării Naţionale, care solicită 200 de miliarde de lei pentru a părăsi obiectivul. O firmă italiană de arhitectură a realizat chiar un proiect de exploatare a cetăţii, prin transformarea sa in loc de agrement şi campus universitar, dar pănă cănd nu se va realiza demilitarizarea, planul rămăne doar pe hărtie. Pentru reprofilarea unităţii ar fi nevoie de peste 20 de milioane de euro, bani pe care administraţia ii poate accesa relativ uşor din fonduri europene, avănd in vedere că Cetatea Aradului este in patrimoniul UNESCO. Pentru că nu a existat un interes real pentru conservarea cetăţii, ţiganii au inceput deja să fure cărămida din zidurile sale, pentru a-şi construi colibe.
CETATEA ŞOIMOŞ. Această cetate cu turnuri, o curte interioară şi una exterioară, a fost construită in defileul Mureşului, fiind apărată de şanţuri adănci şi de un dig exterior. In 1278, aici au avut loc lupte intre regele maghiar Ladislau IV şi regele ceh Otokar, iar in 1446, cetatea a fost stăpănită de Iancu de Hunedoara. In 1688, generalul austriac Karaffa a reuşit, la răndul său, după lupte indelungate, s-o cucerească, insă la data respectivă, cetatea era deja o ruină. Astăzi se mai păstrează doar o frăntură de arcadă şi nişte rămăşiţe de pereţi, unde turiştii urcă să stea la umbră.
CETATEA DEZNEI. Aflată in "perimetrul" Munţilor Codrului, cu o Cetate ce pare să dateze din perioada dacilor, Dezna ar putea fi un punct de atracţie pentru turişti. Primele documente scrise care atestă existenţa cetăţii datează din anul 1318, importanţa cea mai mare inregistrănd-o in secolele XVI-XVII, cănd făcea parte din sistemul de apărare a vestului Transilvaniei, mai ales după căderea, in 1566, a Ineului in măna turcilor. Legenda spune că in acea perioadă, pădurile din zonă erau "pline ochi" de haiduci. Pierdută in 1574 şi recucerită de ardeleni in 1596, Cetatea Dezna s-a aflat intre 1599 şi 1601 in proprietatea lui Gaspar Kornis, un adept al lui Mihai Viteazul. Ea a dispărut ca fortificaţie in deceniile imediat următoare anului 1658 cănd a fost recucerită de către turci. Azi, Cetatea Deznei e o ruină. O legendă spune că turcii ar fi adunat aici un harem pentru un şef militar. Neputănd scăpa, una din fetele aduse cu forţa a reuşit să se furişeze pănă la depozitul cu pulbere căruia i-a dat foc. Cercetările recente nu exclud un sămbure de adevăr al poveştii, anumite semne făcănd verosimilă distrugerea Cetăţii prin explozie. Acum toate aceste poveşti se regăsesc in ultimele trei ziduri care au trenat peste secole. Puţine la număr, dar atrăgătoare atăt prin legendă căt şi prin minunata privelişte pe care o oferă turistului asupra intregului sat şi a imprejurimilor sale.
Investiţii la Castelul Săvărşin
Au inceput lucrările de reabilitare, modernizare şi restaurare ale castelului de la Săvărşin, după ce familia regală a decis să investească aici sute de mii de euro pentru readucerea obiectivului la stadiul in care a fost inainte de a fi distrus de comunişti.
Potrivit Principesei Margareta, cea care se ocupă de aceste acţiuni, după ce statul a retrocedat familiei regale pădurile din judeţele Arad şi Timiş, există fondurile necesare modernizării "După ce am primit pădurile inapoi, acestea au inceput să producă bani. Mai precis exploatarea lor. Am decis ca o importantă parte din aceşti bani să fie alocată pentru modernizarea castelului. Nu ştim incă la ce valoare se ridică toate lucrările, pentru că o să le facem in mai multe etape. In prima fază ne ocupăm de terase, care costă 48.000 de euro, sumă care implică restaurarea şi reconstrucţia, acolo unde este cazul", a declarat Principesa Margareta.
Renovarea uneia dintre aripile laterale ale castelului va implica, după o primă estimare, costuri de peste 120.000 de euro. Proiectul de restaurare al castelului a fost intocmit de arhitectul Şerban Sturza, care a primit misiunea să redea locului incărcat de istorie infăţişarea de altădată. "Se va păstra arhitectura după care a fost construit castelul. Insă, in principal va fi inlocuit tot ce au pus comuniştii. Incepănd de la ciment şi terminănd cu pasta de var şi vopselele. Totul va fi exact cum a fost pe vremea bunicii mele, Regina Maria. Avem fotografiile şi planurile din 1947 şi ne vom ghida după ele", a mai spus Principesa Margareta. Regele Mihai a primit, anul trecut, aproximativ 7.200 de hectare de terenuri forestiere in judeţul Arad, in localităţile Săvărşin şi Birchiş.
