Omul care a arestat garda regala de la Castelul Peles

ISTORIE - Balcescu Z. Badiu este un comunist vesel, foarte batran si lipsit de prejudecati Balcescu Z. Badiu, colonel in rezerva, a fost avansat in grad prin decret regal, dupa care a condus operatiunea de arestare a garzii regale a Palatului Peles, Pelisor si a Casei Cavalerilor de la Sinaia. A ramas pana astazi un ateu si un comunist convins.

ADONIS OCTOGENAR. Cel mai frumos nomenclaturist din armata, dupa cum se lauda	FEBRUARIE 1964. Rombul din piept este insigna Academiei Vorosilov

"Hai ca iar i-am zis lu’ baba mea ca plec la piata", zambeste dom’ colonel cand se asaza pe canapeaua din holul ziarului. Ii e cam frica de gura ei si mai ales de faptul ca femeia s-ar putea sa-l lase, iar el, la 80 de ani, cu cine naiba se mai insoteste? Rezervistul, caruia i-am spus mereu ba general, ba amiral, are un simt al umorului foarte special in circumstantele date. Mai intai de toate a fost educat in vremea regelui, dupa care s-a dat cu comunistii si a participat la arestarea garzii regale. Apoi a fost rasplatit si trimis la Moscova, la studii, cam o data cu Iliescu, dar pe care zice ca nu l-a vazut pe acolo. Intors in tara a ajuns seful armei chimice, numit colonel in functie de general, pana cand a predat comanda lui Chitac. Pe langa acestea e un pic paranormal, nitel enervant, dar si inveselitor, toate deodata. In plus, atunci cand scrie pare sa fie alt om decat cel care vorbeste, dar cine poate sti ce conexiuni se fac in mintea lui in fata unor coli albe? Iaca niste mostre, incepand chiar cu titlul dat manuscrisului: "Viata mea a fost intr-adevar un veritabil roman".

APRECIERE. Invitatia romanului la parada de la 1 mai ’54 din Moscova

ALIATII RUSIEI. La aplicatii, langa izvoarele Volgai. Singur in mijloc, Badiu

"PUSTIA INFLORITOARE". Zona in care s-au facut experiente atomice

15 MAI 1968. Badiu, la microfon. Chitac e al patrulea din stanga

RELIGIA. "N-am fost un geniu, intotdeauna am reusit si m-am clasificat al cincilea, al saptelea, al noualea dintre multi concurenti si colegi." Chiar si fara sa fie binecuvantat cu harul gasirii adevarurilor absolute, dom’ colonel a inceput sa caute dovezi despre existenta lui Dumnezeu acum, mai catre sfarsitul vietii, asa cum pare sa se intample in general. "De ce oare savantul Einstein, care avea un etaj de creier in plus fata de alti oameni (ca si Lenin, de altfel), zic, de ce el Einstein pana la 70 de ani n-a fost credincios insa imediat dupa ce a trecut acest prag a inceput sa frecventeze sinagoga?"

Ca sa-si raspunda la aceasta chinuitoare intrebare, Balcescu a inceput cu studierea documentatiei, adica Biblia, si a descoperit niste inadvertente, multe, da’ n-avem loc: "Corabia lui Noe, 300 de coti (adica 180 de metri in lungime). Unde au incaput cele un milion si jumatate de vietati de pe Terra. Basca ca trebuiau sa fie perechi (masculi si femele); ce cantitate de furaje a trebuit pentru 40 de zile si 40 de nopti? Dar cum de au reusit sa aduca si ursul alb, foca, pinguinul de la cei doi poli ai pamantului care au fost descoperiti abia in 1895 de vaporul Belgica?" Cacofonica brutalitate cu care Balcescu darama miturile nu se opreste aici, facandu-l pe Iona de rahat: "Profetul a fost inghitit de un peste mare, dupa care a stat si s-a rugat in genunchi in stomacul pestelui, iar dupa trei zile a fost aruncat pe uscat, dar nu se specifica daca prin gura sau prin spate!" Dupa o analiza profunda a acestor nefiresti situatii, concluzia fostului militar a fost ca nu este un credincios patruns adanc, ci mai mult un ateu convins si astfel, cand s-a indoit, cand nu de existenta lui Dumnezeu. "Si daca exista, atunci cine L-a facut, unde locuieste si de ce face ce face si nu raspunde la rugaciunile oamenilor?". Radacinile acestor intrebari se afla undeva in primii ani de viata, cum ar spune Freud.

PARANORMALUL NATURAL. Ploaia rapaia pe acoperisul proaspat terminatei case taranesti, iar copilul Balcescu sedea alaturi de tatal sau, privind amandoi la mama care aprindea o candela si se inchina la fiecare din bubuiturile care insoteau fulgerele. "La un moment dat, facandu-se probabil curent intre usa si geamuri, a intrat pe fereastra o minge de foc rosie, inchisa la culoare, ca o cireasa putreda si care se plimba prin camera in zig-zag. Mama a strigat: «Inchinati-va, ca este fulgerul Sfantului Ilie, care il cheama pe cel rau!»". Mingea s-a indreptat spre speteaza din fier a patului, a gaurit tablia si a lovit-o pe mama doborand-o, dupa care a gaurit peretele casei si a disparut, lasand o urma care semana leit cu un drac. Dupa cele sase saptamani de stat la pat, cand a iesit pe ulita lumea ii spunea mamei lui Balcescu "Sfanta". "Eu m-am infuriat atunci si m-am intrebat de ce a lovit-o fulgerul pe mama si nu pe unchiul meu, care batea animalele si zbiera cat putea «Ah, Doamne, daca te-as vedea, manca-ti-as p...!»". Totusi, la amurgul vietii, colonelul s-a dumirit ca fulgerul globular e un fenomen natural si i-a mai trecut din suparare. In plus, de atunci a trecut printr-o multime de alte evenimente care tin mai mult de istorie decat de stiintele naturii.

POVESTIRI ISTORICE. In martie ’47 Balcescu se afla la Scoala de ofiteri activi de infanterie din Sibiu, la "Serbarea celor 101 zile" ce ii mai desparteau pe cadeti de obtinerea gradului de ofiter. Adunat in par, tot Guvernul " ca sa ne faca onoarea prin participare". In timpul ceremoniei era necesar ca unul dintre elevi sa dea raportul comandantului, si cum seful de promotie era nitel cam cracanat, a fost ales frumosul scolii, Badiu. Premierul i-a ascultat raportul, dupa care ar fi spus doar atat: "Apoi, draga, localul imi este cunoscut, aici am facut eu armata in 1907". Dupa cinci luni, Balcescu este avansat prin decret regal la gradul de sublocotenent si repartizat in Capitala. Presedintele Comisiei Aliate de Control a Armistitiului, gen. Susaikov, a cerut in acea perioada un ofiter roman pentru "protocol". Asa a ajuns Balcescu din nou in fata lui Petru Groza, care si-a amintit cu placere de momentul Sibiu, poate si pentru ca din dosarul lui Badiu se vedea ca tatal sau era primar in comuna natala si seful "Partidului plugarilor" pe judet.

"Pana in 1949 nu s-a stiut si nu era voie sa se divulge ca si in armata exista comunisti, membri de partid. In unitatea militara din care primeam solda existau numai sase membri de partid, printre care si eu. In Bucuresti ne intalneam de multe ori, «pentru conspirativitate», in Piata Buzesti, in localul cinematografului Marna. Eram condusi de un politruc pe nume Bouaru, indoctrinat in cadrul diviziei Tudor Vladimirescu", care a gasit de cuviinta sa-i instiinteze intr-o sedinta ca "noi, comunistii, suntem antimonarhisti si sa lasam dracului faptul ca regele, acest feudal, vrea sa-si mentina forma medievala de monarhie si sa ne concentram eforturile pentru a ne scutura de rege si a proclama republica populara a muncitorilor." Organizarea inlaturarii regelui de la putere a inceput chiar de a doua zi, cu "pedantismul specific militaresc". Au fost alesi cei mai de incredere oameni pentru a dezarma Garda Regala din cazarma Ghencea si Regimentul de Garda Calare (aflat pe Calea Plevnei). Din plan mai facea parte ocuparea palatului din Calea Victoriei si a castelului Savarsin-Arad. "Prin masurile luate cunosteam la milimetru pana si cate pusti sunt in rastele, cata munitie, cati ostasi in corpul de garda si posturile de santinela. Aveam si noi ofiterii nostri incadrati acolo." Ramasese problema garzii regale de la Sinaia (Peles, Pelisor si Casa Cavalerilor), unde se considera ca regele s-ar fi putut refugia in cazul in care s-ar fi opus abdicarii. "Dupa multe pertractari, dintre 386 de ofiteri am fost ales eu. Ma cunostea bine premierul si aveam si o subunitate de lunetisti, foarte bine instruita. N-am slujit pe nimeni altcineva decat pe Maria Sa poporul!".

PARANTEZA DE TRANZITIE. Ce l-a determinat pe Balcescu sa se transforme dintr-un ofiter de cariera, avansat prin decret regal, intr-un simpatizant comunist si sa participe la izgonirea regelui? "N-am putut ierta regelui ca prin actul din ziua de 23 august 1944 a aruncat in prizonierat la rusi aproximativ 180.000 de soldati romani, care si-au lasat oasele prin Siberia." In al doilea rand a considerat o mare nedreptate faptul ca maresalul Antonescu nu a fost gratiat, "la fel si in cazul lui Maniu, Mihalache si Bratianu".

SINAIA. "Referitor la dezarmarea garzii regale de la cele trei castele, relatez ca am executat un mars fortat cu masini militare. M-am apropiat in fruntea ostasilor mei, ca un sarpe, si le-am luat prin surprindere pe cele doua santinele de la poarta. Toata garda a fost luata «din oala», in trei ore si jumatate am pus noi santinele pana si la posturile de la Vulparia Regala. Ofiterul care era de serviciu, Vladimirescu Nicolae, a semnat actul de preluare impreuna cu mine, iar toti ofiterii si soldatii lui au fost trimisi la Bucuresti."

Din averile ce se aflau in Sinaia, Balcescu s-a ales cu o pereche de sanuri din lemn de tek, lucrate de Carol I, pe care le-a primit cadou de la castelanul Soare V. Soare. Balcescu crede ca aceste calapoade i-au purtat noroc de-a lungul vietii si ca ele au fost cauza pentru care a fost avansat la exceptional, a intrat in nomenclatura si i s-a facut onoarea de a fi trimis la studii la Moscova. Nu stim de ce…

STUDII SI FUNCTII. Alaturi de cateva zeci de ofiteri din tarile aliate rusilor, Balcescu a fost instruit in arma chimica, bacteriologica si nucleara, Dumnezeu stie de ce, pentru ca Romania nu avea asa ceva. Intors in tara a lucrat alaturi de Vasile Milea si Chitac, acesta din urma fiind cel caruia i-a predat pe rand comanda Scolii militare de chimie, iar mai apoi, in 1968, Comandamentul trupelor chimice. Despre Milea isi mai aminteste ca o vreme l-a primit de mila sa locuiasca impreuna cu el pentru ca Balcescu, fiind mai vechi ca ofiter, avea si o camera in Hotelul Dunarea.

Dintre cei ale caror nume au fost vehiculate intens la Revolutie si dupa a mai intrat in contact cu Nicolae Militaru, care i-a fost comandant in Garnizoana Craiova si pe care nu pare sa-l iubeasca prea tare.

CADEREA. "La 19 august 1968 a fost invadata Cehoslovacia. Atunci am fost chemat de ministrul Apararii Nationale care m-a «doborat» nu pentru ca devenisem periculos cu studiile mele la Moscova, ci «pentru ca nu ma intelegeam cu Chitac». L-a sustinut ca sa ma doboare politrucul de atunci al Armatei, unul provenit din «subofiter de cavalerie» pe nume Coman Ion. Este acelasi om care a fost trimis in Timisoara la Revolutie."

Dupa decadere, colonelul a fost pensionat. Balcescu Z. Badiu isi imparte astazi timpul intre satul natal, unde a primit niste pamant, probabil nu chiar de la comunistii pe care i-a iubit, si familie, sau ce a mai ramas din ea, aflata in Bucuresti. Fiul sau este in Canada, "tara reprezentanta a capitalismului in putrefactie". Fiica sa locuieste impreuna cu el, nepotul si "baba" intr-un apartament de bloc, facut, ce-i drept, in Epoca de Aur. Ca fost nomenclaturist are o pensie de care este multumit si nu-i e frica de nimeni, in antiteza cu cei care inca se mai tem de fantomele trecutului.

MOTIVATIE

"Am ales data de 30 decembrie pentru detronare pentru ca se dorea ca Te-Deumul de Anul Nou de la Dealul Mitropoliei si primirea Corpului Diplomatic sa n-o mai faca regele, iar «Mesajul» de la trecerea dintre ani sa fie transmis de catre unul dintre reprezentantii noii forme de guvernamant."

BINE

"Cu toate ca nu eram oltean, superiorii m-au azvarlit in Craiova sub comanda generalului de la Revolutia din ’89, Nicolae Militaru. Din 1964 m-au adus pentru a treia oara in Bucuresti, insa intr-o functie de general-locotenent si chiar in nomenclatura partidului. Bineinteles, nu in primul esalon al lui Gheorghiu-Dej."

SIGURANTA

"Desi am trait ani indelungati la Moscova, care avea atunci opt milioane de locuitori, cand ma intorceam noaptea la ora 24:00 de la teatru, cinema sau nocturne de fotbal, pe strazile pustii nu am intalnit nici un caine vagabond, nu te ataca nimeni, iar militian nu am vazut niciodata, nici cel putin cum arata." - Balcescu Z. Badiu, comunist din convingere