Când gândirea devine un cerc închis
Unul dintre cele mai frecvente moduri prin care mintea își pierde flexibilitatea este ruminația, proces prin care revii iar și iar la aceleași gânduri fără să ajungi la o concluzie utilă. Aceste gânduri sunt legate de greșeli trecute, decizii puse sub semnul întrebării sau scenarii negative despre viitor. Deși pare că încerci să înțelegi sau să previi ceva, mintea rămâne blocată într-un circuit fără ieșire.
Din perspectivă neuroștiințifică, acest tip de gândire este asociat cu hiperactivarea rețelei implicite a creierului, responsabilă de introspecție și auto-referențialitate. Când această rețea rămâne activă prea mult timp, atenția se retrage din prezent, iar capacitatea de a găsi soluții reale scade. Acest lucru înseamnă dificultăți de decizie, oboseală mentală și senzația că problemele sunt mai mari decât în realitate.
Anxietatea ca stare de fond, nu ca episod
Spre deosebire de frica punctuală, anxietate funcționează adesea ca un zgomot de fond. Nu este mereu intensă, dar este constantă. Creierul rămâne într-o stare de anticipare a pericolului, chiar și atunci când nu există un pericol real. Acest tip de alertă prelungită afectează atât corpul, cât și mintea: somnul devine superficial, musculatura rămâne tensionată, iar capacitatea de relaxare scade vizibil.
La nivel cerebral, anxietatea este legată de o activare crescută a amigdalei și de o reglare mai slabă din partea cortexului prefrontal. Cu alte cuvinte, emoțiile preiau controlul, iar rațiunea are mai puțin spațiu de intervenție. În acest context, gândurile repetitive și scenariile negative devin mai ușor de declanșat și mai greu de oprit, alimentând un cerc care se autoîntreține.
De ce liniștea devine greu de atins
Atunci când ruminația și anxietatea coexistă, ele creează o stare de tensiune continuă. Mintea este ocupată cu analiza trecutului, iar emoțiile sunt orientate spre frica de viitor. Prezentul rămâne neglijat. Merită menționat că prin neurofeedback creierul poate fi educat să își regleze mai bine tiparele de activare. Această metodă lucrează direct cu funcționarea neuronală, ajutând mintea să recâștige flexibilitatea necesară pentru calm stabilă. Liniștea nu este o stare pierdută, ci una care poate fi reînvățată, pas cu pas, atunci când creierul primește sprijinul potrivit.


