De săptămăna aceasta avem pe ecrane o bijuterie de film pentru care aveţi nevoie de un ambalaj special ca să mergeţi să-l vedeţi. Filmul se numeşte "Arta viselor" şi este regizat de un francez care vede lumea intr-un mod cu totul diferit de majoritate.
De săptămăna aceasta avem pe ecrane o bijuterie de film pentru care aveţi nevoie de un ambalaj special ca să mergeţi să-l vedeţi. Filmul se numeşte "Arta viselor" şi este regizat de un francez care vede lumea intr-un mod cu totul diferit de majoritate. E genul acela de personaj care vorbeşte pe limba ta, dar ştii sigur că, dacă-l intălneşti, n-o să găseşti cuvintele cu care să te exprimi ca să ai efectul de "mă-loveşti-direct-in-suflet", pe care-l au creaţiile lui.
Francezul se numeşte Michel Gondry şi primul lucru care se spune despre el este că e "autorul videoclipurilor lui Bjork". De fapt, Gondry - un domn care a pornit pe calea artelor prin pictură, care a ajuns apoi la muzică şi ceva mai tărziu la film, după o escală prin videoclipuri - este autorul unora dintre cele mai spectaculoase, amuzante, inovatoare spoturi publicitare ("Buricul vorbitor" de la Leviâs, "Holliday" de la Gap).
Şi, ca să inţelegeţi foarte bine cam cine este domnul acesta, iată incă o precizare: celebra secvenţă cu glonţul din Matrix a fost preluată de fraţii Wachowski dintr-unul din spoturile publicitare ale lui Gondry realizat pentru o companie de asigurări (efect pe care acelaşi Gondry l-a folosit şi intr-un videoclip al lui Bjork, Army of me).
Cu filmul "Arta viselor", Michel Gondry recunoaşte că se apropie de spaţiul său privat mai mult decăt a făcut-o vreodată. Filmul e povestea unui tănăr desenator care trăieşte intr-o lume imaginară, creată ca un sistem de apărare la ceea ce e in jurul lui. Eroul principal este interpretat de Gael Garcia Bernal, care aduce peliculei un erotism straniu prin frumuseţea lui atipică. Cănd tănărul se indrăgosteşte de vecina lui, incepe să-i facă cadouri, care sunt minunate prin forma lor de a comunica lucruri (o maşină a timpului ce poate merge cu o secundă inainte sau inapoi, in viitor ori in trecut, şi cu care el incepe să fure săruturi, ochelari ce arată lumea reală in 3D, altfel plată pentru el). Şi pentru că e prea timid ca să-i spună că o place, işi imaginează o lume a viselor in care o intălneşte. O lume in care o iubeşte, dar in care se şi ceartă cu ea, in care de fapt comunică, vorbeşte. Filmul este o metaforă despre a face posibil imposibilul, despre a surprinde şi imortaliza ceea ce nu poate fi (sur)prins in nimic. E o cascadă de vise care se amestecă inşelător cu realitatea, intr-un mod emoţionant, sofisticat şi inovator ce v-ar putea aminti de filmul "Big Fish" (regia Tim Burton).
Dar pentru că e regizată, creată, trăită şi simţită de Gondry, pelicula aceasta se află la graniţa fină intre "de inţeles" şi "neinţeles" şi ar putea să vă dea ceva bătăi de cap. Cei care se aşteaptă să vadă un film romantic asemeni multor altor pelicule se vor pierde in amestecul de animaţie şi ficţiune cu actorie fină şi sofisticată.
Soluţia cea mai simplă de a vedea filmul este să vă amintiţi de momentele in care aţi fost asemenea tinerilor din film: indrăgostiţi nebuneşte, dar blocaţi in propria imaginaţie, in propria minte, in propria neputinţă de a vă mărturisi sentimentele. Dacă vă mai aduceţi aminte aceste momente şi aţi reuşit să le acceptaţi ca un stadiu din experienţa voastră de viaţă, filmul "Arta viselor" poate să vă ducă intr-un spaţiu magic, deasupra tuturor lucrurilor, ca o stare de zbor uşor. Ceea ce e aproape imposibil pentru un film.