Cascadoarea rasului

Muzicuta. Vasile Muzicuta. Este un mamifer biped care traieste in Romania, se hraneste cu de toate si naste pui vii carora le amorteste foamea cu lapte. Ah, da! Si face dedicatii muzicale la Etno teve, asa, de dimineata, cu noaptea-n cap (noua jumate - zece fara ceva). Acuma, nu sunt sigura daca Vasile Muzicuta traieste intr-adevar in Romania sau daca a plecat fie prin Spania, fie prin Italia, fie in indepartata America si mai cred ca nici doamna care-i de serviciu la dedicatii n-a inteles foarte bine.

Da, v-ati prins, ca nu sunteti plante: e vorba de doamna de la biroul "dedicatii muzicale" al televiziunii Etno, doamna aceea cu voce foarte subtire care vorbeste foarte repede si ma face sa rad cand poceste numele oamenilor care nu scriu citet si mai au si pretentii sa fie pomeniti in direct la Etno.

Pai sa va spun cum devine emisiunea (un fel de Curierul Melodiilor de pe vremuri); deci, oameni buni ca Vasile Muzicuta trimit scrisori pe adresa redactiei si cer melodii populare pe care le dau asa, cu generozitate, tuturor rudelor lor. Asa afli, de pilda, ca multi dintre romanii care scriu la Etno si-au pus palma-n cur si-au plecat sa munceasca prin cele strainataturi, fapt care-a facut-o pe doamna sa observe cu acuratete ca "pe tot mapamondul sunt imprastiati oamenii", uitand, desigur, ca pe mapamond mai exista zone in care e mai greu sa traiesti, cum ar fi, de pilda deserturile sau zonele, practic, inghetate bocna.

Pentru detensionarea in urma unui somn obositor, va recomand emisiunea Etno teve-ului, mai ales ca ea indeplineste mai multe conditii: daca nu te enerveaza vocea pitigaiata a doamnei, poti cel putin sa te distrezi pe seama numelor de romani sau, mai rau, poti sa razi urmarind-o pe doamna cum descifreaza cuvinte ca "va sarutam... ah, nu... va salutam" sau cum il invata doamna pe telespectatorul amator cateva reguli de aur ale televiziunii, potrivit carora, nu poti sa dai orice melodie, asa, oricand, ca exista niste desfa... aaa... cum le zice... desfasuratoare, "sunt niste reguli, alea-alea", imaginandu-se un fel de Teo a televiziunii Etno. Eu, daca eram Teo, ma suparam foarte tare ca cineva imi folosea expresia. Drept pentru care, ca sa ma razbun, as fi scris o scrisoare ilizibila cu totu’ si pe urma m-as fi distrat urmarind-o cum incearca sa descifreze cuvintele, timp in care as inregistra-o si as trimite-o apoi la toti oamenii imprastiati pe mapamond, ca sa rada si mutra lor.