x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Arte Vizuale Erszebeth + Vera = Sange

Erszebeth + Vera = Sange

de Luiza Moldovan    |    21 Iun 2005   •   00:00

Prenumele pe care ni le pun parintii la nastere nu sunt deloc accidente. Cel putin, nu pentru cineva care nu crede nicicum in intamplare. Am revazut pe nu-stiu-care discavari, un documentar super despre femeile criminale in serie. Dintre ele, am retinut doua tipe absolut spectaculoase si n-am putut sa nu le studiez putin si eu, din punctul de vedere al prenumelor lor. Pe o chilarita in serie o chema Ersz...beth Báthory - o unguroaica al carei prenume, englezii l-au "tradus" Elisabeth.

Prenumele asta mi-e foarte cunoscut, pentru ca era sa ma cheme si pe mine Elisabeta, nu de alta, da’, din masuratorile efectuate de o echipa de specialisti, tata era un fan Elizabeth Taylor (imaginati-va: "Elisabeta Lupu va deranjeaza", brrrrr). "Elisabeta" vine din ebraicul "Elisheba" si inseamna "Dumnezeu in juramantul meu". Cica era o tipa supermisto care voia sa-si pastreze tineretea si frumusetea band sangele tarancilor june de prin zona. N-au fost multe... doar vreo sase sute in patruzeci de ani!

Pe alta a chemat-o Vera Reczi (tot unguroaica) si avea ca ocupatie de baza uciderea barbatilor marfa care aveau un singur mare defect: decat (sic!) ca erau putin cam insurati - chestie pe care Vera a decis s-o amendeze arestandu-i pentru vecie in sicrie din zinc de cea mai buna calitate (hei, recunoasteti, tipa avea gust!). Prenumele ei vine, spun etimologii, pe doua filiere: una slavona (vera egal credinta), cealalta latineasca (verus egal adevar).

Nu stiu cu ce juraminte se legase Ersz...beth de propriul ei destin, dar stiu ca o credinta (vera) tot avea: ati ghicit - daca bea sangele junelor dupa ce le rupea cu dintii carnea de pe gat, ea ramane tanara si frumoasa. La randul ei, Vera se jurase ca n-o sa-i mai lase niciodata pe masculi s-o insele, singura solutie mai de Doamne-ajuta la care se gandise, fiind sa le puna arsenic in mancare, sa-i priveasca apoi cum se chinuie in timp ce ea mai soarbe o gura de vin, si sa-i cazeze, apoi, intr-un loc racoros, generos si ospitalier, de cinci stele (pivnita).

Acuma, sa ma ierte Dumnezeu, dar manifestari patologice avem cu totii, desi putini dintre noi le constientizeaza. Ce mi-a placut mie la destinul acestor doua tipe a fost tocmai incrancenarea cu care se agatasera de o idee.

Bine, psihiatrii o numesc simplu: obsesie. Mie nu-mi place cuvantul asta. L-as inlocui mai degraba cu "recurenta de idei". Cele doua au trait la mare distanta de timp una de cealalta, dar eu nu pot sa nu fac o asociere care-mi place rau de tot: daca Vera isi jurase (Elisheba) ca nici un mascul n-o s-o mai insele vreodata, Ersz...beth avea credinta (Vera) ca sangele baut direct de la sursa o tine mistoaca mai multa vreme.

In pauza am dat putin pe Prima, unde o bestie de mascul sarise la gatu’ falsei lui sotii (Schimb de mame) ca n-are ciorba. "Atunci i-am condamnat pe toti la moarte".
×
Subiecte în articol: arte vera