Fratele cel mare si sfant

Si acum, sa facem filosofie de bun-gust, amintindu-l pe tata McLuhan cu sintagma lui si cu neamu’ lui cu tot, "satul global" e aici si acum, cum ar putea fi altfel, cand, daca ne gandim doar un pic, fiecare om, fiecare fiara, fiecare insecta, toate microorganismele de bun simt isi au numarul lor pe ulita asta globala din satul asta global, in tara asta globala, in aproape-primavara asta globala in care orice soricel, "mititel cat un cercel", sta pitit sub patul global, "fiindc-aflase dintr-o carte, fiindc-aflase dintr-o carte" ca-ntr-o nu-stiu-care seara globala, intr-o nu-stiu-care tara globala, intr-un nu-stiu-care sat global, sub un nu-stiu-care pat global, "tremurand si el de frica" si, ei, da, putem continua asa la nesfarsit... toata lumea stie tot despre toata lumea, practic, asta voiam sa zic.

Pisica globala care alearga soarecele global pe sub paturile globale din satul global e nimic pe langa stirile sportive de la Pro teve de sambata seara, atunci cand, cu maxima inspiratie si expiratie si deci, practic, respiratie, editorii de stiri sportive decid ca e cazul ca un mega-eveniment ca victoria Stelei la hochei sa scoata cam de cinci stiri, indeajuns cat sa ne declaram cu totii, satisfacuti si bine-dispusi. Amatorii de hochei sa nu-si muste pumnii ca n-au vazut stirile: oricum, n-au aratat astia macar o faza cu un gol.

In schimb, am urmarit sincroane inteligent alese, din suflet culese, "cu drag mandra s-o primeasca,/ faina sa fie", cu neostenitul si, de-acum, previzibilul nea Gigi (stirea cu numaru’ unu), precum si, de asemenea, am urmarit un frumos de program de striptiz oferit de una bucata am-uitat-cum-o-cheama, (dar in nici un caz n-o cheama ma-sa-n casa - stirea cu numaru’ doi), frumoase si de neuitat replici din folclorul autentic marca Marius Lacatus, de asemenea, am putut urmari cu nostalgie, imagini frumoase de cand a luat Steaua Cupa Campionilor la fotbal, (stirea cu numaru’ trei, se pregateste sa intre-n teren stirea cu numaru’ patru, despre cum s-au batut suporterii si mai sta pe vine stirea cu numaru’ cinci despre ceva, orice, oricum nu mai conteaza, genul de stire pe care cand o vezi, ai o acuta senzatie de deja-vÃş).

Ca o ardenta cautatoare a situatiilor confuze si deloc normale, mie uneia mi-a placut sa vad faze cu fotbal la o stire cu hocheisti, pentru ca mi-a intretinut senzatia de deja-vÃş. Chestia ma-ncurajeaza sa cred ca in curand o sa vad faze porno la vizitele de stat ale lui Bush si, de ce nu, sa urmaresc un sincron cu Angela Similea la o stire despre Metallica. In definitiv, in satul asta global, starea de deja-vÃş e o chestie de-a dreptul previzibila. La buna vedere!