x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Literatura e o expresie totală a fiinţei umane

0
Autor: Adrian Păunescu 09 Iun 2009 - 00:00
Literatura e o expresie totală a fiinţei umane /Arhiva Muzeului Literaturii Române

"Sub semnul întrebării", volumul publicat de Adrian Păunescu, într-o ediţie adăugită, la Editura Cartea Românească, în anul 1979, include un interviu cu Mircea Eliade, acordat poetului în ianuarie 1971. Redăm fragmente importante din poveştile pe care marele scriitor i le-a istorisit atunci, în urmă cu mai bine de trei decenii, lui Păunescu.



Adrian Păunescu: Cineva observa de curând că sunteţi obsedat de călătorie, în literatura dvs. şi, iată, şi în viaţa dvs.

Mircea Eliade: De călătorie?

Motivul călătoriei, motivul eternei plecări. Dvs. aţi trăit, spre exemplu, în cele două Indii: în India veche şi India nouă. Pe de altă parte, cărţile dvs sunt marcate de acest apetit al călătoriei, de acest stigmat al călătoriei.

E adevărat. Încă din adolescenţă îmi plăcea să plec, să călătoresc. Cunoşteam foarte bine munţii, mai bine ca toţi din generaţia mea, şi am fost printre primii în Delta Dunării atunci când numai Sadoveanu ştia de ea. Dar acestea, ca şi călătoriile în India şi Europa, eu le leg de tradiţia noastră păstorească. Ştii, noi avem două tradiţii: tradiţia agricultorului, sedentar, de la care vin atâtea superbe obiceiuri, şi al cărui univers de valori domină literatura noastră şi tradiţia păstorească. În afară de baladele create de păstori, noi nu avem în literatură contribuţia spirituală a păstorilor, aceşti "navigatori pe uscat" cum le spunea Constantin Noica. Deci mă simt integrat în această tradiţie arhaică românească. Adevărul este că păstorul aduce elemente exotice în folclorul nostru, păstorul care-şi poartă turmele din Carpaţi până-n Marea Azov. El are prilejul să cunoască şi să stea de vorbă cu oameni din alte culturi, aparţinând altor religii. Păstorul reprezintă elementul universal al tradiţiei noastre. Să ne gândim ce "pastori" avem noi: Spătarul Milescu, Cantemir şi, probabil, Hasdeu. Ce a rodit cu mult spor şi foarte frumos în cultura noastră derivă din tradiţia sedentară, a agricultorilor.

Eu nu cred că literatura dvs este în două feluri. Eu nu văd distincţia fundamentală dintre proza dvs despre India şi proza dvs fantastică. Eu cred că în prima parte a vieţii dvs., plecând în India, aţi ales o împrejurare fantastică şi care a devenit motiv în literatura dvs. Proza dvs este numai fantastic de ficţiune.

E adevărat ce spui , şi anume că partea întâi a literaturii mele este fantastică din cauză că India este ea însăşi fantastică. Da. Şi lucru mai adevărat, eu studiam atunci istoria religiilor indiene, mă interesa în special Yoga, deci tocmai tehnica de a ieşi din concretul imediat, tehnica transfigurării şi a transmutaţiei lumii. Am fost totdeauna fascinat de ceea ce numesc "irecognoscibilitatea miracolului": acesta este elementul de unitate al prozelor mele realiste, şi fantastice, şi totodată, al cercetărilor mele de istoria religiilor. De ce un "miracol" nu este imediat recognoscibil! Mă obseda de copil acest episod din basmele noastre: Făt-Frumos trece prin mai multe încercări iniţiatice. Dacă nu reuşeşte, îşi pierde capul. Sunt 12 mere, care toate par de aur, dar unul singur este de aur. Făt-Frumos trebuie să ghicească din prima încercare mărul care este cu adevărat de aur. Mărul de aur este irecognoscibil printre celelalte mere care par de aur, dar nu sunt. Asta este problema care m-a pasiont în istoria religiilor. Sacrul şi suprafirescul sunt aşa de amestecate în realitatea profană, încât nu se disting. Prezenţa unei sacralităţi irecognoscibile în realitatea profană, acesta este elementul de unitate al scrisului meu. Filozofia mea reprezintă omul treaz din mine, literatura reprezintă în plus universul meu imaginar, oniric, la fel de "real" şi el, pentru că de-acolo vine atâta viaţă reală.

De ce literatura dvs. este scrisă în limba română?


E simplu. Cred că n-aş putea să scriu în altă limbă, cât de bine aş cunoaşte limba respectivă. Literatura este o expresie totală a fiinţei umane, nu numai a conştientului, ci şi a inconştientului. Este limba în care visezi, îţi imaginezi, în care raţionezi. N-aş crede că aş putea să scriu literatură în altă limbă decât în limba română.

Credeţi, de exemplu, că dl Eugen Ionescu scrie în franţuzeşte şi visează tot în franţuzeşte?

Nu ştiu. El, fiind bilingv, ar putea să viseze şi în franţuzeşte, şi în româneşte. Eu înţeleg că el nu putea să scrie decât în franţuzeşte, pentru că trebuia să se adreseze publicului parizian. Înţeleg foarte bine de ce el şi Cioran au scris în franţuzeşte. Pentru că îşi cunoşteau publicul. Dar eu sunt într-un anumit sens şi un om de ştiinţă, silindu-mă să fiu obiectiv în cercetările mele, şi atunci când fac literatură vreau să mă păstrez în acea spontaneitate a visului sau a copilăriei. Cum se ştie, tot ce facem noi în literatură este o nostalgie a copilăriei şi adolescenţei, adică partea cea mai spontană şi mai creatoare a vieţii! M-au întrebat mulţi de ce nu mi-am tradus eu însumi literatura în englezeşte, de exemplu. Probabil că aş fi putut s-o fac, dar prefer să traducă alţii. Cred că nu puteam să scriu literatură decât în româneşte. Dar cred că nici n-ar fi trebuit să scriu altfel pentru că limba în care am scris şi scriu încă este continuitatea mea nu doar cu trecutul meu, ci cu tot trecutul culturii româneşti. N-am vrut să mă simt deloc un exilat, un om rupt de neamul lui, un om care începe o nouă carieră. Am început, da, o nouă carieră, în care s-a întâmplat să fiu foarte norocos, dar era o carieră ştiinţifică.

Unitatea cu spiritul romănesc

Iertaţi-mă. Dar dumneavoastră spuneţi într-unul din jurnalele pe care le-am citit: "Am patruzeci de ani şi trebuie să încep o nouă carieră, în faţa unui nou soi de public..."

Mă refeream, evident, la cărţile de filozofie, orientalistică şi istoria religiilor. În ceea ce priveşte literatura, am simţit nevoia să scriu în româneşte pentru a nu pierde continuitatea şi a mă simţi rupt în două. E adevărat că această încăpăţânare de a scrie în româneşte a făcut ca o parte din producţia mea literară să nu "treacă", să rămână necunoscută în occident...

Şi în acelaşi timp necunoscută în România.


Da, dar acest risc a trebuit să-l iau pentru că mi s-a părut mai importantă unitatea mea cu limba română şi cu spiritul neamului românesc.

E un lucru sublim. E unul din lucrurile emoţionante pe care eu le-am aflat despre dumneavoastră.

Te-ai întrebat de ce Panait Istrati nu există nici în istoria literaturii române, nici în cea a Franţei? Tocmai pentru că şi-a scris majoritatea operei într-o limbă care nu era a lui. Desigur, eu mă consolasem de mult cu gândul că nu voi fi decât un scriitor postum în România. Şi multe din cărţile mele le-am scris fără speranţa că le voi vedea publicate în România.

Ar trebui să mă prefac puţin că nu ştiu, deşi ştiu, care au fost primele cărţi româneşti care v-au plăcut şi surprins.

A fost absolut întâmplător. Mulţi ani n-am putut să citesc, am încercat dar nu mă interesa. Într-o bună zi am primit de la Paris două cărţi trimise de autorii lor, "Iarna bărbaţilor" a lui Bănulescu şi o carte a lui Sorescu. Am fost surprins şi fericit să recunosc o literatură nouă, românească, interesantă, cu dimensiuni noi. Mai ales proza lui Bănulescu mi s-a părut extraordinar de interesantă. Mai mult, mi-am spus: iată o carte care poate fi tradusă. Şi mai sunt alte cărţi: "Intrusul" lui Marin Preda, bunăoară.

Sunt foarte intrigat de opinia dvs. despre "Intrusul" pentru că nu spuneţi nimic de "Moromeţii".

Din păcate nu cunosc romanul acesta despre care toată lumea spune că e capodopera lui Preda. Primul contact cu Preda a fost "Intrusul". Nu numai că această carte mi-a plăcut. Am simţit că poate fi tradusă, pentru că e prima oară când am văzut într-un roman românesc recent, o situaţie socială, psihologică, spirituală nouă, foarte bine realizată scriitoriceşte. Această impresie am mai avut-o citind cărţile lui Ivasiuc. Iar în "Iarna bărbaţilor" am fost surprins să descopăr o nouă dimensiune a fantasticului românesc pe care nici nu o bănuiam înainte.

De atunci am început să cer cărţi, să citesc cărţi din România. Pe Nichita Stănescu îl descopăr acum, după ce l-am descoperit pe Ion Alexandru.

Noua literatură

O istorie a literaturii române peste 50 de ani nu va fi obligată să ţină seama că literatura dvs. e scrisă în străinătate, iar a lui Marin Preda în ţară. Cum vă vedeţi integrat în această istorie a literaturii române? Există - dincolo de realităţile fizice - nişte relaţii de adânc? O realitate care să vă unească profund cu toţi scriitorii români?

Da. Eu cred că da. Cărţile scrise în ultimii 20 de ani continuă preocupările mele din ţară "Noaptea de sânziene" e contemporană cu romanele lui Călinescu şi Preda şi sper să lumineze, din alte unghiuri, o realitate pe care ei o reflectă din ţară.

Cine va fi semnificativ mâine pentru spiritualitatea românească de azi?

Nu aş da nume. Credinţa mea e că vor fi semnificativi aceia care vor anticipa soluţiile pozitive, noi, astăzi greu de ghicit. Nici un nihilism al desperării, nici refuzul în absurd nu cred că ar fi soluţia pentru a putea interesa oamenii care vor trăi peste 50 de ani. Cei care vor găsi totuşi o ieşire, cei care vor reuşi să facă din ameninţarea morţii un act de creaţie, ca în "Mioriţa", aceia vor da un răspuns creator şi geografiei, şi destinului istoric. Existenţialismul a fost o descoperire importantă pentru generaţiile de după al doilea război mondial, dar marile răspunsuri vor fi date de cei care vor găsi sensul şi bucuria de a lucra, de a crea, de a exista, în ceea ce e aparent un infern, o închisoare planetară, un univers al absurdului şi fără sens. Viitorul e, cred, al celor care vor reuşi să spună: "Ei, şi?" sau "Dar dacă, totuşi, există o ieşire?" Dar nu cu cuvinte, nu aşa, în formule - ci în propria lor viaţă şi în opera lor.

Citeşte mai multe despre:   cred,   literatură,   biblioteca pentru toţi

 

Ştiri din .ro




Mai multe titluri din categorie

Lecturi colorate de la PanDA

Lecturi colorate de la PanDA
Bucurați-vă de zile de vară pline de lecturi colorate, citind împreună cu cei mici cele mai noi cărți publicate în colecția PanDA de la Editura Pandora M. Iată care sunt cele mai...

Alexandra Oancea. Expoziție de artă contemporană - Io Sono

Alexandra Oancea. Expoziție de artă contemporană - Io Sono
Io sono! Expoziție de artă Inaugurare: joi, 3 septembrie, ora 18:00 Galeria de Artă Accademia di Romania in Roma Viale delle Belle Arti, 110 În perioada 03-15 septembrie 2020, Accademia di Romania in R...

Start pentru Festivalul Internațional de Film Independent ANONIMUL: program și regulament

Start pentru Festivalul Internațional de Film Independent ANONIMUL: program și regulament
Galerie Foto ANONIMUL IIFF are loc între 12-16 august, la Sfântu Gheorghe, în Delta Dunării, și reunește în program 26 de filme: competițiile de scurtmetraj românesc (9 titluri) și internațional (10 titluri), plus șapte...

Televiziunea Română, co-producător și partenerul oficial al Concursului Internaţional „George Enescu” 2020

Televiziunea Română, co-producător și partenerul oficial al Concursului Internaţional „George Enescu” 2020
Galerie Foto Televiziunea Română este din nou co-producător și partenerul oficial al Concursului Internaţional „George Enescu” și, continuând o tradiţie de peste o jumătate de secol, îi invită pe telespectatori să...

Vânătorii de capete de Jo Nesbø

Vânătorii de capete de Jo Nesbø
Celebru în întreaga lume pentru seria polițistă Harry Hole, din care Editura Trei a publicat primele patru volume, Jo Nesbø excelează și în romanele stand alone. După Fiul (Editura...

Hipercapitalism. De unde să învăţăm despre economie dacă nu din benzi desenate?

Hipercapitalism. De unde să învăţăm despre economie dacă nu din benzi desenate?
„Însoţită de desene inteligente și percutante, Hipercapitalismul lui Gonick este un succes editorial, constituindu-se deja într-un clasic al domeniului autoeducației.“ Publishers Weekly Ţi-ai imaginat...

Cum să ne reinventăm în pandemie

Cum să ne reinventăm în pandemie
Galerie Foto Perioada pandemiei a adus cu siguranță schimbări în viețile tuturor. Și, spun specialiștii, e un moment foarte bun pentru a face în viețile noastre acele modificări pe care le doream de mult. Sunt multe...

Jurnalul vă invită mâne să descoperiți o carte pe cât de impresionantă, pe atât de sensibilă: ”Castelul de apă”, de Margareta Sterian

Jurnalul vă invită mâne să descoperiți o carte pe cât de impresionantă, pe atât de sensibilă: ”Castelul de apă”, de Margareta Sterian
Jurnalul vă oferă miercuri un volum al unei autoare - Margareta Sterian - mai puțin cunoscută în țară și mai mult în străinătate, deși opera ei vastă conține atât picturi, cât și poezii, proză,...

#Cei7AniDeAcasă: Zilele Nordului continuă și în vremuri de pandemie

#Cei7AniDeAcasă: Zilele Nordului continuă și în vremuri de pandemie
A șaptea ediție a Zilelor Nordului va avea loc în 28-30 august, exclusiv în aer liber, în Darabani și alte localități din județul Botoșani.   Agenda festivalului include concerte The Mono Jacks, Robi...

Spectacolul "Sarmale cu dragoste" a şters oboseala de pe chipul spectatorilor

Spectacolul "Sarmale cu dragoste" a şters oboseala de pe chipul spectatorilor
Galerie Foto „Nu am mai fost la teatru de câteva luni, cred că de la sfârşitul anului trecut”, mărturisea profesoara Anca Simion. Zâmbete, aplauze şi o atmosferă relaxantă duminică seară în Grădina TVR. În cea de-a...

Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu revine pe scenă în data de 27 august 2020. ​​​​​​​Primele opt reprezentații vor avea loc în aer liber la Fabrica de Cultură

Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu revine pe scenă în data de 27 august 2020. ​​​​​​​Primele opt reprezentații vor avea loc în aer liber la Fabrica de Cultură
„Metamorfoze”, regia Silviu Purcărete, „Steaua fără nume”, regia Florin Coșuleț și „Balul”, regia Radu Nica sunt primele spectacole pe care Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu le va prezenta...

„TEATRU ÎN TVR” – săptămâna a patra

„TEATRU ÎN TVR” – săptămâna a patra
Iată spectacolele programate în intervalul 10 – 16 august, de la ora 21.00 Luni, 10 şi marţi 11 august, Teatrul Evreiesc de Stat vă invită în grădina TVR să urmăriţi „Varşovia: ghid turistic”, un...

TIFF 2020: 45.000 de spectatori au văzut filme în aer liber

TIFF 2020: 45.000 de spectatori au văzut filme în aer liber
Galerie Foto Cea de-a 19-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania s-a încheiat duminică, pe 9 august, cu două proiecții sold-out ale comediei franceze Șterge istoricul / Delete History (r. Benoît...

Expoziții ale muzeelor românești în luna August

Expoziții ale muzeelor românești în luna August
„Horia Bernea: De la grădină la iconostas”. Expoziția marchează evoluția artistului Horia Bernea de la etapa conceptualistă, abstractă și întoarcerea graduală spre arta figurativă, demonstrând, încă o...

NOPȚILE CABIRIEI, proiecție specială la Festivalul Internațional de Film Independent

NOPȚILE CABIRIEI, proiecție specială la  Festivalul Internațional de Film Independent
NOPȚILE CABIRIEI, unul dintre filmele de referință ale emblematicului regizor italian Federico Fellini, va putea fi văzut la ANONIMUL IIFF (12 - 16 august, Sfântu Gheorghe, Delta Dunării), într-o proiecție...
Serviciul de email marketing furnizat de