Multi vede, putini cunoaste

Antelectuala de mare finete, eu una ma omor dupa pastilele TVR intitulate, atat de simplu, atat de firesc, "Cinci minute de cultura". Antelectualiceste, fara nici un dubiu si irefutabil va spun: sa mor io! Le urmaresc de multa vreme, cred ca de pe la... stati asa, sa ma gandesc... ah, da, de pe la "clasicii intarziati", si anume, ca sa fiu mai exacta, poetii Vacaresti si anume, ca sa fiu si mai exacta, Alecu, de la care am retinut, pentru texte de vrajeala, versurile de mare finete, "cand nu te vaz am chinuri/si cand te vaz, lesinuri". In fine, perioadele au trecut repede, pastilele de cultura nu mi le iau constant, dar cand mi le iau, mi le iau.

Daca mi le iau, se cheama c-am mai fraierit un actor sa-mi citeasca si mie din Istoria Literaturii Romane, ca mie mi-e foarte greu sa ridic cartea aia, chiar daca ridic greutati la sala. Asa ca mai bine stau ca proasta cu telecomanda-n mana si-l ascult pe unu’ mai fraier decat mine cum citeste el acolo. Pot sa spun ca asa i-am fraierit pe multi: pe Mircea Albulescu l-am fraierit, pe Dan Condurache l-am fraierit... in fine, i-am fraierit pe mai multi, iar ieri-dimineata l-am mai fraierit si pe Horatiu Malaele. Hi-hi! Maestrul imi scapase.

Din pilula de ieri, aflu de la Radu Amzulescu ce gagica misto era sotia lu’ Alexandru Macedonski, ce tipa fina si gratioasa si cum se-mbraca ea, in rochii "de taffetas". Citeste chiar asa: ta-fe-tas. Tafetas, cu accent pe e. Dupa o secunda de ezitare, timp in care mi-am pus la indoiala vastele cunostinte in materie de croitorie, am decis ca Radu Amzulescu mi-a pus atentia la incercare. Voia sa vada daca ma prind. A continuat apoi sa citeasca la fel de frumos cum incepuse, cu alura aia, pe care, daca vreau, pot sa mi-o iau si eu, de antelectual rasat, asa putin cu ochelarii lasati autoritar pe varful nasului, cu vorba de tata molcom, care nu se enerveaza niciodata.

Tafetasul cu accent pe e e atunci cand e tafta cu accent pe a - o carpa din matase asa, mai de Doamne-ajuta, care fosneste pe langa tine cand mergi, mai ales prin floscaiala pe marginea drumului, ca vacile.

Am uitat repede incidentul, pentru ca poeziile lui Macedonski m-au fascinat imediat, datorita, fireste, lui Horatiu Malaele. Eu am gasit solutia pentru facut elevii sa le placa autorii mai... sa le zic "nesuferiti": cand il ai de predat, de exemplu, pe tristul ala de Goga, il aduci in clasa pe Malaele ca sa-ti spuna din "cantarea patimirii noastre" cum numai el stie s-o spuna si daca vrea muschii tai, il pui sa-ti spuna si "Dascalita", si "Noi", si orice. Pentru cincizeci de minute, sau cat mai tine-acum o ora, poti sa-nveti Goga pe dinafara si ti-a venit si Malaele-n clasa. I-ha!