Să ne cunoasştem scriitorii - Ioana Ieronim

Volumele de versuri publicate de Ioana Ieronim înainte de 1989 sînt neatinse de influenţa ideologiei comuniste. Poeta evită să interpreteze ceea ce vede, ca să nu facă, fie şi de pe o poziţie opusă, greşeala pe care o face literatura propagandistică. Ea se interesează exclusiv de suprafaţa lucrurilor. Este – după cum mărturiseşte ea însăşi – "un exerciţiu de umilinţă şi răbdare, o strădanie de a sluji lumea în realitatea ei aparentă, în vreme ce oricum eram pierduţi cu toţii printre minciuni şi aparenţe manipulatoare".    

Poezia ca mitologie

Volumele de versuri publicate de Ioana Ieronim înainte de 1989 sînt neatinse de influenţa ideologiei comuniste. Poeta evită să interpreteze ceea ce vede, ca să nu facă, fie şi de pe o poziţie opusă, greşeala pe care o face literatura propagandistică. Ea se interesează exclusiv de suprafaţa lucrurilor. Este – după cum mărturiseşte ea însăşi – "un exerciţiu de umilinţă şi răbdare, o strădanie de a sluji lumea în realitatea ei aparentă, în vreme ce oricum eram pierduţi cu toţii printre minciuni şi aparenţe manipulatoare".     

Selectarea şi descrierea unor scene înseamnă o mitologizare a lor. Gesturi care ni se par prozaice dacă le cunoaştem semnificaţia devin misterioase în absenţa unei interpretări. Se întîmplă ca atunci cînd privim o fotografie: mîna întinsă sau gura deschisă a unui personaj angajat într-o acţiune banală ajung să aibă, datorită scoaterii din context şi eternizării lor, o aureolă de fapte legendare. Iată, ca exemplu, imaginea a patru funcţionari care ne impresionează asemenea unui grup statuar:

"Cufundaţi în mîlul verzui al sinelui patru funcţionari la patru birouri/ patru pixuri rulînd ochiul minuscul/ tuse foşnet respiraţii piano-pianissimo// dosare în stivă despart liniştea/ şiruri verticale/ portrete în lemn vineţiu uzat de vreme buze vinete noduri cearcăne// multe alte dosare umplu dulapuri de fier de jur împrejurul odăii/ acolo stă scris totul despre toţi şi toate // planta agăţătoare a făcut înconjurul odăii s-a ajuns din urmă pe sine/ frunzele certate pline de praf au crescut la distanţe egale// funcţionarul de la fereastră socoteşte discret pe un colţ de ziar/ banii de pardesiu locul de veci să nu-l piardă/ prima nemărturisită acasă// brusc o filă se desface din maxilarele de fier/ funcţionarul roşeşte imperceptibil// dosarele cresc şi pe ultimul raft liber/ în lada verde cu pămînt vegetează măciulia unui cactus.// Da./ E pace demult". (Pace).

Se mai observă însă faptul că textul Ioanei Ieronim, deşi tinde spre gradul zero al scriiturii, este în mod discret ironică. Ironia, în general, n-are nici o legătură cu mitologia, care presupune gravitate şi monumentalitate. Trebuie să nu uităm însă că este vorba de o mitologie contemporană,  inevitabil supusă deriziunii, fie şi numai pentru că îi lipseşte vechimea.Deşi inspirată din realităţi româneşti, poezia Ioanei Ieronim are succes şi în străinătate, tocmai datorită acestei arte a mitologizării. Poeta este, de altfel, şi o tra ducătoare activă.
A publicat traduceri în limba română din literaturile: americană, engleză, franceză, germană, slovenă, nord-europeană (proză, poezie, eseistică) în periodice şi cărţi. A publicat, de asemenea, traduceri în limba engleză: poezie (în colab. cu Adam Sorkin), studii şi eseuri, în reviste de specialitate străine.

• Alex Ştefănescu

CV

Ioana Ieronim (născută la 9 ianuarie 1947 la Rîşnov) este absolventă a Facultăţii de Limba şi Literatura Engleză a Universităţii din Bucureşti. A publicat volumele de versuri: Vară timpurie, 1979; Proiect de mitologie, 1981; Cortina, 1983; Eglogă, 1984; Poeme şelectroniceţ, 1986; Luni dimineaţa, 1987; Triumful paparudei, 1992; Munci, zile, alunecări de teren, prefaţă. de Alex. Ştefănescu, 2001 (antologie; cuprinde şi un dosar de referinţe critice şi date bio-bibliografice).

---

"Sîntem răstigniţi/ pe rotunda noastră ţară/ pe ţara noastră dinţată legaţi ca pe roată// Cum ţi-aş povesti? cum să deschid/ trapele negre albe să-ţi povestesc/ ţie, străine// Cum aş putea privi deodată cu tine/ spre a dovedi?" (Condiţie);

"Demult au tăcut clopotele/ la apropierea primejdiei// nu putem şti când se-apropie cel rău/ am uitat frumuseţea luptei duşmanul/ nu mai are trup// învingători noi nu am fost niciodată" (Pelleas);

"Placaj vopsit în nymphă/ cetăţean vopsit în copac/ răget vopsit la sintetizator/ dresor vopsit pe o geantă/ negru vopsit în gri albastru alb/ violent alb" (Moment cinetic);

"Sînii ei locuiesc în unghiul moale al literei A/ ABBA/ instrumente eoliene în juru-i cîntă, pura petrecere a vremii// o întîmplare lăuntrică în chiar această clipă o iluminează/ – din mici balanţe picură elixiruri// tinereţea/ mari pete de zăpadă/ pe faţa muntelui"
Portret de fată.
Ioana Ieronim

• Rubrică realizată cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din România