"Suntem măndri de My Dying Bride"

Inainte de impresionantul concert de la Sibiu,chitariştii grupului britanic My Dying Bride, Hamish Glencross şi Andrew Craigham, au acordat,in exclusivitate, un interviu cititorilor Jurnalului Naţional.

Inainte de impresionantul concert de la Sibiu,chitariştii grupului britanic My Dying Bride, Hamish Glencross şi Andrew Craigham, au acordat,in exclusivitate, un interviu cititorilor Jurnalului Naţional.

Jurnalul Naţional: Din acest an aveţi o nouă secţie ritmică, reprezintă ei un "suflu nou" pentru formaţie?

Andrew Craigham: Da, şi, ca să fiu sincer, cred că ei sunt foarte curaţi, foarte entuziaşti şi, ca intotdeauna, noii membri aduc ceva nou cu ei. Cred că este vorba de energie, pentru că sunt foarte fericiţi atunci cănd căntă. Avem deja mai multe concerte impreună, la un mare festival din Anglia, săptămăna trecută, au fost extraordinari. Nu ne vine să credem căt de bine s-au integrat in grup, au o energie debordantă şi facem atătea lucruri impreună. Lena şi Dan sunt foarte preocupaţi de felul in care căntă, au o atitudine profesionistă, My Dying Bride este un "brand" nou pentru ei. Este o mare plăcere să căntăm impreună şi am avut un inceput excelent.

Jurnalul Naţional: Este "A Line of Deathless Kings" cel mai bun album al vostru din ultima vreme?

Hamish Glencross: Este un album mare, cuprinde toate etapele My Dying Bride, in anumite momente ale existenţei trupei. Suntem foarte măndri că am reuşit, după mult timp, şi vom fi măndri multă vreme de acum inainte. Căntecele mele favorite sunt cele care redau intreaga istorie a grupului My Dying Bride, sunt in număr de şase. Dacă "Kings" e cel mai bun... este o intrebare la care imi este greu să răspund...

Perspectivă

Jurnalul Naţional: Este ca şi cum i-ai cere unui părinte să aleagă intre copiii săi?

Hamish Glencross: Da, cam aşa e, oricum cred că se numără printre cele mai bune albume ale noastre, dar depinde cum vezi lucrurile. Uneori, eu privesc in perspectivă, mă preocupă problemele de producţie. Uneori, sunt descurajat cănd lucrurile nu merg cum trebuie. Mă intreb cum vom inregistra albumul, care va fi modul de abordare etc. Fiecare dintre noi are nevoie de timp, fiecare avem propria personalitate. Le analizezi pe toate şi apoi te concentrezi, trebuie să realizezi dacă e nevoie de o atmosferă mai "dark" sau dacă e nevoie de mai mult heavy metal. Fiecare se descurcă pe cont propriu şi apoi se adaptează politicii muzicale a grupului. Acoperim o gamă largă de stiluri. Depinde de starea pe care o ai intr-o anumită zi, poţi fi furios, bolnav sau gănditor...

Jurnalul Naţional: Şi acum, despre un alt "copil" al vostru, albumul "34.788%... Complete", ce poziţie credeţi că ocupă in istoria trupei?

Andrew Craigham: Să fiu sincer, pentru mine este foarte important. Mie imi place să scriu versurile, imi place să inregistrez melodiile. Asupra membrilor trupei apasă o mare tensiune din partea fanilor şi a casei de producţie, care vrea de fiecare dată să faci altceva. Şi noi incercăm să facem altceva şi acest lucru se reflectă in muzica noastră, care combină mai multe stiluri. Este un lucru foarte greu, iar membrii formaţiei, deşi ţin unii la alţii şi se inţeleg foarte bine, resimt presiunea din partea casei de discuri. Iar noi nu dorim o asemenea presiune, noi vrem doar să facem muzica noastră. Dacă nu ar fi trebuit să lansăm albumul, nu ne-am fi intălnit şi am fi oprit lucrul impreună. A fost o perioadă foarte grea pentru trupă, dar ce a fost trebuia să se intămple. Iar dacă ce a fost nu s-ar fi intămplat, noi nu am mai fi, acum, aici. Sunt foarte măndru de faptul că am depăşit momentul şi am fost suficient de puternici pentru a continua să lansăm discuri. Dacă nu am fi fost indeajuns de puternici să lansăm discuri, unul după altul, ar fi trebuit să ne oprim. Pentru o formaţie, acest lucru reprezintă dovada forţei membrilor săi şi hotărărea de a continua să meargă pe drumul pe care au pornit. Ar fi fost o imensă greşeală să ne oprim atunci... trebuia să continuăm şi să fim atenţi cum o facem. Este un album foarte important pentru noi, este ca un fel de punte intre vechea formaţie şi noul grup.

Consecvenţă

Jurnalul Naţional: Vă număraţi printre primele trupe death/doom din Anglia. Anathema şi Paradise Lost au "virat" spre rock-ul de atmosferă, progresiv. Ce stil va adopta trupa voastră şi cum vedeţi viitorul acesteia. Veţi continua să fiţi My Dying Bride?

Andrew Craigham: Nu există planuri de schimbare, ne place să facem doom şi death metal, gothic sau black sau cum vreţi să-i spuneţi. Ne place să facem acest gen de muzică şi nu intenţionăm să-l schimbăm, chiar putem spune că suntem măndri de muzica noastră şi pentru că facem parte din My Dying Bride.

De vorbă cu Hamish Glencross şi Andrew Craigham

In cafeneaua de la subsolul Casei Luxemburg din Sibiu, chitariştii de la My Dying Bride au dat trei interviuri. In cel acordat presei scrise au povestit despre noii colegi Lena Abe (bass) şi Dan Mullins (tobe), hotărărea formaţiei de a păstra direcţia muzicală, cel mai recent disc ("A Line of Deathless Kings"), dar şi despre cea mai dificilă perioadă din cariera formaţiei, cea de după apariţia "34.788%... Complete", album contestat vehement de fani şi presa de specialitate, la vremea respectivă.

Stil propriu

"Pentru noi, constituie o incercare de a ne păstra integritatea muzicală, stilul propriu. Este greu, dar, in fiecare zi, o luăm de la capăt, cu forţe proaspete, fiindcă suntem foarte fericiţi să evoluăm in cadrul trupei. De «34.788%... Complete» sunt măndru, nu doar

din cauza muzicii sau a versurilor, dar şi pentru că albumul ne-a permis să mergem inainte"

Hamish Glencross,chitarist

Show cool

"Cei de la Anathema sunt tipi de treabă, dar acum căntă o muzică mult diferită de a noastră; dar asta e treaba lor. Paradise Losts-au schimbat şi ei, dar cred că revin acum, muzica lor este foarte heavy pe noul album... căndva, sperăm să ne putem aduna impreună şi să facem un show de zile mari... ar fi foarte cool!"

Andrew Craigham,chitarist