Totul e prostibil

Daca e sa ma iau dupa cat gunoi s-a adunat de pe strazi in urma... fiti antena, urmeaza una tare de tot... petrecerii de la cumpana dintre ani (v-am avertizat, da?), as crede ca Romania s-a bestializat tare de tot de Revelion. I-ha! In asta n-ar fi nimic rau, daca totul s-ar reduce la niste sticle sparte, la niste capete bandajate si, bineinteles, la traditionalii ochi dati disparuti in urma accidentelor cu petarde. Hmm (aici o sa pun si niste puncte de suspensie, ca sa fie mai dramatic, ia uitati-va sa vedeti daca va mint)... eu am avut nespusa placere de a ma uita la televizor de Revelion. O sa ma taxati de patetica nebuna, a carei singura politica mai de Doamne-ajuta este solitudinea. Chiar singura liniuta singura de tot n-am fost, dar asta-i altceva. Ca m-am uitat la televizor de Revelion chiar asa e.

Si ce-am vazut n-a fost cu nimic mai deosebit decat ce-ati apucat si domniile voastre sa vedeti, intre doua regurgitari: chitaieli, topaieli, burice lasate la vedere (ceea ce, ma rog, n-ar fi chiar naspa, daca buricul in cauza ar avea si ceva de spus), racnete, uneori chiar ragete, glume bine intentionate si-atat si multe, dar multe, dar foarte multe manele. De fapt, stati asa: de ce sa ma dau lovita-n aripa? Programele prelungite cu manelisti de prim rang erau, sunt si vor fi de-acum incolo multa vreme, Doamne-ajuta, "sa traiasca, sa-nfloreasca, cu drag lumea s-o primeasca", singura idee mai stralucitoare cat de cat din capul facatorilor de televiziune. Sau poate singura lor miza.

"Dam bizonilor ce-i al bizonilor", par ei sa spuna din varful pixului cu care alcatuiesc proiecte, si asta n-ar fi nimic rau daca saracii ar mai veni si cu alte idei. Pentru alti bizoni. Pentru bizoni mai incaltati. Pentru bizoni mai cu pantofi. Pentru bizoni care, in loc de slapi, se mai indura de-si pun si-o pereche de pantofi din piele fina.

Doamnelor si domnilor, sa traiasca maneaua si Florin Fermecatoru si Vali Vijelie si... cum il cheama p-ala.... ala mic si imberb... ala, despre care barbata-miu zice tot timpu"" ca are voce, ca sa nu fiu proasta, ca sa-l ascult mai bine si sa-l scuz ca-mi sopteste la ureche porcarii d-astea... ala, domne, cu fata de pusti... ah, da, Sorinel Pustiu... si mai e ala, tata lor, capitanu"" lor, ala... la fel de mic... da, da, l-ati ghicit deja... Adi de Vito.

Sa traiasca toti manelistii posibili si imposibili, dictatura lui "pe dusmanii mei nu dau doi lei", toate programele de Revelion, Tom si Jerry si, de asemenea... aaa... ah, da, sa traiti bine! Gata.