Citatul pe care l-am ales din cartea prezentata in aceasta saptamana descrie un terorist ascuns in multime. Anonim, jerpelit, prada nemultumirii fata de ordinea existenta, se strecoara printre oameni, clocind planuri criminale. Ai crede ca pasajul acesta ii apartine unui autor din ziua de azi, dar cuvintele respective au fost asternute pe hartie cu mai bine de un secol in urma.
"El era o forta. Se delecta cu imagini ale ruinei si distrugerii. Mergea usor, nebagat in seama, jerpelit si nefericit – dar inspaimantator in simplitatea ideii sale de a se folosi de nebunie si disperare pentru a reface lumea. Nimeni nu se uita la el. Trecea nebanuit si ucigator, ca o molima, pe strazile intesate de oameni"
Daca vrei sa intelegi mai bine scrierile lui Graham Greene si John le Carre, e obligatoriu sa citesti "Agentul secret" al lui Joseph Conrad. Un roman-piatra de temelie la edificiul romanului de spionaj mondial – nu intamplator "Modern Library" l-a asezat in pozitia 46 intr-un top al celor mai bune romane ale secolului XX.
Desi este un precursor, Joseph Conrad nu are nimic din stangaciile cuiva care inaugureaza o directie in literatura. In naratiunea sa nu descoperi nici o ezitare, nici o fisura. Explicatia? El a beneficiat de exceptionala traditie a prozei britanice, care i-a modelat viziunea de scriitor si i-a slefuit stilul. De aceea, "Agentul secret" apare ca o carte perfect construita, cu suspans, cu observatie sociala si psihologica profunda, cu o ironie de buna calitate. Frazele ei lungi, cu multe meandre, sunt parca ale unui text care trebuie el insusi descifrat. Lectura lor, insa, reprezinta o recompensa pentru oricine se arata interesat de ravagiile pe care le provoaca inconstienta unora dintre semenii nostri.
Plasata in Londra anului 1886, actiunea cuprinde in vartejul ei revolutionari, anarhisti, spioni, fabricanti de bombe artizanale, diplomati cu insarcinari secrete, politisti, politicieni. Aceste personaje par potrivite sa fie protagoniste ale unor evenimente exceptionale, marete. Dar faptele lor sunt derizorii, deseori mizerabile, nu starnesc ropote de aplauze. Asa-zisii revoutionari, anarhisti, spioni alcatuiesc o pleava de indivizi manati de interese marunte, de setea de inavutire, de dorinta de a dobandi un alt statut social, sau de a-si salva existentele meschine. Doar in aparenta ravnesc sa inlocuiasca o oranduire stramba cu o alta, in folosul umanitatii. In realitate, telul lor este de a-i inlatura pe cei de la masa bogatilor si de a se instala in locul lor. De aceea ideile le sunt confuze, manifestele pe care le raspandesc pe strazi si prin pravalii sufera de lipsa de logica, iar cartile in care indica modalitatile de a salva omenirea sunt de un infantilism stupefiant.
Si totusi, chiar si in aceasta viermuiala sordida se pot declansa drame, se nasc tragedii. Astfel de situatii apar intotdeauna cand oamenii sunt creduli si usor de manipulat. Asa ceva i se intampla lui Adolph(!) Verloc, un agent care joaca la doua capete – si cu stapanirea, si cu inamicii ei. Destinul sau nefericit se datoreaza tocmai acestei duplicitati. O data cu el isi gasesc, insa, sfarsitul fiinte inocente si lipsite de aparare. Dar asa se petrece intotdeauna, cand evenimentele scapa de sub control sau sunt dirijate de minti debusolate.
Capodopera lui Conrad infatiseaza un anumit stadiu al terorismului pe planeta. S-au schimbat lucrurile de atunci? In aparenta da, daca tinem cont de cate obiective militare sau civile au fost lovite cu ura si eficienta in urma unor atacuri dementiale. Dar cei mai multi dintre teroristii din ziua de azi, crescuti in saracie si ignoranta, usor de sedus cu vorbe mincinoase si care, la un moment dat, din disperare, isi captusesc trupul cu explozibili pentru a-i detona in gari, in metrouri, in restaurante, seamana izbitor cu eroii din romanul lui Joseph Conrad, macinati de singuratate si de frustrare. Imprevizibili si fanatici, ei transforma orice loc pe unde trec intr-un spatiu plin de pericole.