Apoteoza lui Ceauşescu

Sub acest titlu, recentul volum apărut la Polirom şi-a propus ambiţioase răspunsuri asupra evenimentului din miezul istoriei comunismului românesc.

A refuzat Ceauşescu participarea la invazia Cehoslovaciei alături de trupele Tratatului de la Varşovia? Şi-a premeditat triumful din 21 august 1968?  Se pregăteau sovieticii în acea vară să intre şi în  România? Ori complotau împreună cu Ceauşescu o strategie a calului troian în cetatea "imperialismului"?  Ce ştiau cei de la putere, serviciile speciale şi diplomaţii lagărului socialist? Cu ce credinţe şi speranţe şi-au scris românii atunci cererile de primire în partid şi în gărzile patriotice? Cu aceste întrebări şi-au început laboriosul demers de documentare  colegii noştri din secţia de istorie recentă a ziarului Jurnalului Naţional. Lavinia Betea (coordonatoarea volumului), Cristina Diac, Florin-Răzvan Mihai şi Ilarion Ţiu au confruntat lucrările istoriografice cu documente de arhivă puse de curând în circuitul cercetării. Au conspectat  presa vremii şi mărturii ale unor decizionali precum Ion Gheorghe Maurer, Paul Niculescu-Mizil, Corneliu Mănescu, Alexandru Bârlădeanu. Au intervievat, în premieră, "actori" şi "spectatori" de prim-plan. Printre aceştia pe Eugen Ionescu, corespondentul Agerpres la Praga, cel dintâi gazetar care  a transmis ştirea invaziei Cehoslovaciei de trupe ale Tratatului de la Varşovia şi pe Ion Stănescu, preşedintele de atunci al Consiliului Securităţii Statului.

DEZVĂLUIRI, ZVONURI, CONSPIRAŢII
La patru decenii de la discursul care i-a adus lui Ceauşescu preţuirea mai-marilor lumii, culisele momentului au putut fi în sfârşit dezvăluite. Mijloacele şi pluralitatea surselor folosite de jurnalişti, stilul publicistic, completate cu acribia istoricului au concurat la reuşita acestui volum. Dezvăluiri, zvonuri, conspiraţii,  scrisori de ameninţare trimise lui Ceauşescu de cetăţeni sovietici, documente cu înţelegeri secrete, opiniile unor capi ai bisericii, scriitori şi artişti relevă spiritul unei  epoci ce se devoalează de-atâtea ori contrastant cu istoria "raţională".  Inserând evenimentele din România în "spiritul anului '68" ce-a bântuit în 30 de ţări ale lumii, consemnăm cu plăcere succesul de casă înregistrat deja de cartea colegilor noştri şi actualitatea ei în dezbaterile ce animă media şi societatea românească. Deoarece aşa cum relevă demersul  autorilor, nodul enigmelor din 1989 se află în  1968. Dar, citând-o pe Lavinia Betea, prefaţatoarea volumului, "dintre toţi cei plini de speranţe, România a trăit cea mai dulce, mai scurtă şi mai înşelătoare idilă şi cu reformele din '68 şi în revoluţiile lui '89".