x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Carte Cărți redescoperite după ecranizarea contemporană. Hobbitul și explicațiile autorului despre basmele moderne

Cărți redescoperite după ecranizarea contemporană. Hobbitul și explicațiile autorului despre basmele moderne

de Diana Scarlat    |    03 Feb 2025   •   06:20
Cărți redescoperite după ecranizarea contemporană. Hobbitul și explicațiile autorului despre basmele moderne

Literatura și filmele din categoria „fantasy” au cucerit lumea contemporană, dar puțini cititori și cineaști știu când s-a născut acest curent literar și faptul că are o puternică bază teoretică.

John Ronald Reuel Tolkien, autorul celebrului roman fantastic „Hobbitul” și al altor basme moderne din aceeași serie, precum „Stăpânul Inelelor”, a ținut mai multe prelegeri, apoi a scris lucrări științifice despre basmele culte și importanța lor, încă din anii ’30. Cartea lui Tolkien „Despre basme” și romanele sale fantastice au fost publicate recent, în limba română, pentru amatorii acestui gen literar.

Cartea lui Tolkien „Despre basme”, publicată la Editura Rao, este o lucrare științifică a autorului despre economia acestei specii literare, în lumea modernă și contemporană. Basmul se înrudește cu mitul și cu fantezia, iar scriitorul face, în această carte științifică, o amplă analiză a genurilor și speciilor literare care au dus la apariția noului gen „fantasy”. Basmul modern reprezintă legătura dintre genuri și specii, dintre fascinația scriitorului contemporan pentru prezent și legendă, simultan, în timp ce mitul și fantezia se combină perfect în poveștile scriitorului.„Marca unui basm bun, de o calitate mai înaltă sau exhaustivă, e aceea că, oricât de sălbatice ar fi evenimentele, oricât de fantastice sau de cumplite aventurile sale, atunci când apare „întorsătura“, el poate dărui copilului sau omului care îl aude o gură de aer, făcându-i inima să tresară sau să crească, până la lacrimi (sau aproape), la fel de intensă ca aceea pe care ţi-o dă orice formă de artă literară de o anumită calitate. Chiar şi basmele moderne pot produce, uneori, efectul acesta. Nu e un lucru uşor de făcut; care este cadrul întorsăturii depinde de întreaga poveste şi reflectă, totuşi, o splendoare de-a-ndărătelea”, explica J.R.R. Tolkien.

Creația de autor, cu elemente clasice

Povestea pe care o regăsim în „Hobbitul” sau în „Stăpânul Inelelor” este șablonul pe care și-a modelat ideea de subcreație și manifestul prin care și-a declarat conceptul propriu despre ce este fantezia și despre cum ar trebui să funcționeze ea, având în vedere trecerea de la basmul popular către cel cult, care a devenit, de fapt, o subspecie.

Tolkien oferă o privire de ansamblu și o declarație despre basm ca gen literar legitim care nu se limitează la studiul scolastic, ci este destinat să-i bucure, prin lectură, deopotrivă pe copii și pe adulți. Lucrarea de teorie literară „Despre basme” a pornit de la o prelegere a autorului, ținută în fața unui auditoriu din mediul academic în anul 1935, când Tolkien a explicat că nici măcar în dicționar nu există o definiție corespunzătoare a basmului modern.

Ca teoretician al genului literar pe care l-a adoptat, Tolkien a început prelegerea și lucrarea despre basme de la analiza definiției din dicționar, pentru a demonstra că basmul în sine ar înceta să mai existe dacă nu ar fi bine definit și conservat, cu toate elementele sale caracteristice.

Ocupând o poziție importantă în contextul propriei vieți și activități a autorului, eseul se potrivește într-un context literar mai larg. Din perioada antică, scriitorii și gânditorii au explorat puterea cuvântului și efectele lui asupra minții, iar eseul lui Tolkien face parte din această veche tradiție.

Strategiile narative ideale

Explorând și comentând istoria, strategiile narative, conținutul și efectele emoționale ale uneia dintre cele mai vechi forme narative, „Despre basme” face parte dintr-o tradiție critică asupra scriiturii imaginative care se întinde de la clasicii greci până la finalul secolului trecut.

Alți critici și teoreticieni ai literaturii sau istorici ai criticii literare consideră că această carte – eseu a lui Tolkien aparține aceleiași familii din care face parte „Poetica” lui Aristotel.

Lucrarea nu este doar un exercițiu de analiză literară, nici măcar teoretică, nici doar un simplu enunț personal de principii creatoare. Este o analiză pe baza căreia autorul expune „rețeta succesului” unui basm bine scris, pentru a atrage un public numeros, din toate categoriile de vârstă. Practic, în anul 1935, Tolkien a devenit, prin această lucrare, părintele noului gen literar care astăzi este cunoscut drept „Fantasy”, explicând care sunt elementele de bază ale poveștilor din acest gen și care este importanța caracteristicilor lor, ca personaje pozitive și negative, în economia narațiunii.

Rețeta succesului încă dă roade.

Comparabil cu E. A. Poe

Este un exercițiu de teorie a literaturii comparabil cu cel al lui Edgar Allan Poe, poetul demonstrând, în „Corbul”, că poezia este mai întâi „planificată”, apoi scrisă, după „o rețetă” clară. Poe a fost contrazis de contemporani, în ceea ce privește poezia, însă teoria despre basme a lui Tolkien a arătat că „premeditarea” scriitorului și aplicarea unor „șabloane” de succes în privința construcției basmului dau rezultatele dorite.

„Hobbitul” și „Stăpânul Inelelor” sunt cele două cărți de referință ale aceluiași autor care arată că „rețeta succesului” a avut efect atât în epoca respectivă, cât și la aproape un secol distanță, pentru că ambele au cucerit publicul contemporan. E adevărat că noul curent s-a relansat prin cinematografie, în urma ecranizării lor, dar astfel s-a demonstrat că basmul are o forță intrinsecă de atracție, indiferent de context sau de perioada istorică.

 

×
Subiecte în articol: J.R.R. Tolkien basme hobbitul