Semnale editoriale

Staţia pierzaniei
Tritonic. Prin ce este deosebit Miéville? Prin combinaţia între steampunk şi fantasy. O combinaţie pe care a reuşit să o facă credibilă, spre care să-i atragă atât pe iubitorii de steampunk, cât şi pe cei de fantasy. Printr-o imaginaţie ieşită din comun. Uneori chiar prea ieşită din comun (dar în sensul bun). Printr-un vocabular extins mult peste limitele genului. Prin personajele sale, prin locurile în care-şi plasează acţiunea cărţii. Printr-un farmec aparate, pe care rareori îl întâlneşti. Premii: British Fantasy 2001, Arthur C. Clarke 2001 Nominalizari: World Fantasy 2001, Hugo 2002, Nebula 2003. Suficient, nu?

 

Fiica lui Icar
Rao. Jessamy Harrison are opt ani. Sensibilă, stranie, cu o imaginaţie bogată, îşi petrece timpul scriind, citind sau ascunzându-se în ungherele ocrotitoare ale casei. Cu un tată englez şi o mamă nigeriană, Jess nu poate să îşi alunge singurătatea, iar ceilalţi copii o ocolesc din cauza ţipetelor înspăimântătoare pe care le scoate uneori. Când merge în Nigeria, în casa mamei sale, o întâlneşte pe Titiola, o fetiţă zdrenţuroasă de aceeaşi vârstă. Pare că în sfârşit Jess şi-a găsit o prietenă care o va înţelege. TillyTilly, aşa cum o strigă Jess, ascunde multe secrete. Dar în momentul în care începe să le facă rău celor din jur, Jess îşi dă seama că nu ştie cu adevărat cine este TillyTilly.

 

Cântăreţul de tango
Curtea Veche. Un student străin soseşte la Buenos Aires în căutarea unui cântăreţ mitic, care i-a înapoiat tangoului puritatea şi desfrânarea de la începuturi. Ceea ce găseşte e mult mai valoros: un oraş ce-i dezvăluie treptat secretele trecute şi viitoare, cu o intensitate, o frumuseţe şi un haos care îl poartă dintr-o revelaţie în alta. Pe măsură ce poveştile romanului se dezvoltă, personajele se văd devorate de efervescenţele unei ţări, Argentina, ajunse pe marginea prăpastiei, la sfârşitul anului 2001.