x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Carte Smaranda Cosmin: Văduva din Ierihon

Smaranda Cosmin: Văduva din Ierihon

de Olimpia Băloi    |    17 Iun 2009   •   00:00
Smaranda Cosmin: Văduva din Ierihon

Una dintre colecţiile prestigioasei Edituri Herald este Scrieri iniţiatice, unde au fost incluse, deocamdată, foarte puţine titluri de autori români.



0-94612-vaduva_din_ierihon_mare.jpgSmaranda Cosmin, voce distinctă  în poezia anilor '80, revine în proză, după o tăcere elocventă. "Elocventă", întrucât umorul şi causticitatea din Aştept provincia (Cartea Românească, 1988), carte de proză scurtă în care erau vitriolaţi, tragi-comic, ultimii ani ai dictaturii, s-au dizolvat. Mai ales în volumele ulterioare de versuri (Saturn, Viaţa după Benjamin). Poate, după ani de singurătate şi reconstrucţie intelectuală, în care exerciţiul de traducătoare şi de prefaţatoare, de autoare al unui Dicţionar enciclopedic al capodoperelor literaturii universale s-a reclădit, sporit, şi sinele creator.

Un sine matur, edificat pe suferinţă, contemplaţie şi conceperea existenţei în cheie spirituală. Văduva din Ierihon, povestire amplă ca întindere, interpretează evanghelic feminitatea asumată dincolo de limita tragicului. Din prima experienţă pasională a fetei care naşte un bastard (Cain) şi maternitatea femeii îndrăgostite care-l naşte pe Abel, fiul Centurionului adept al lui Cristos, e descris un teritoriu spiritual contradictoriu, sublim şi tragic. Pe acest teritoriu se derulează povestea evreicei Miriam, care îşi descoperă, urmând pilda soţului şi celui de-al doilea fiu, puterea de a transmuta durerea şi blestemul în iertare şi compasiune. Pasaje dramatice, de mare tensiune spirituală, alternează cu naraţiunea vie, colorată şi lirismul psaltic.

A doua secţiune a volumului, Proba Ierihonului, adună mărturii ale sufletului omenesc, fericit de a-şi fi cunoscut Mântuitorul. Mărturisirea este exprimată prin vocile marilor martori ai existenţei cristice, într-o emoţionantă diversitate stilistică. Poate prea "intelectualizată" pe alocuri. Acestor "voci" evanghelice li se adaugă proze cu tentă autobiografică ori simbolică, în care este prezentă o descifrare esoterică a lumii şi evenimentelor emblematice. Liturghia tibetană, ultima secvenţă narativă, adună câteva "viziuni" de iniţiat, care trădează experienţa autoarei în sfera energiilor subtile.

O carte recomandabilă celor de ieri şi celor de azi; primilor, spre reamintire; celor din urmă, spre descoperire.
Editura Herald, colecţia Scrieri iniţiatice, 2009

×
Subiecte în articol: carte