x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Carte Ştefan Iordache, actorul nepereche

Ştefan Iordache, actorul nepereche

de Luminita Ciobanu    |    28 Ian 2011   •   00:34
Ştefan Iordache, actorul nepereche
Sursa foto: Arhiva familiei Iordache/

148629-37.jpgLa 3 februarie 1941, într-o zi de duminică, în fami­lia Iordache a venit pe lume Ştefan, un copil blagoslovit de Dumnezeu. S-a născut acasă, în cartierul Rahova, moşit de o bătrână, într-o căsuţă dintr-o fundătură unde întorceau tramvaiele 7 şi 15, a treia staţie de la Sebastian. Pentru micul Ştefan însă, izvorul frumuseţilor lumii îşi avea obârşia la Calafat, oraşul natal al părinţilor săi, care i-a rămas însă în suflet şi-n gând întreaga viaţă. Acolo, la bunici, îşi petrecea vacanţele, alături de sora sa, Ileana şi doi veri, Tănţica şi Cristinel. Bunica sa, Năstăsia, a fost cea care a anti­cipat înclinaţia nepotului Fănică spre actorie, după cum avea să mărturisească maestrul Ştefan Iordache Ludmilei Patlanjoglu, în volumul „Regele scamator”: „Mama-mare era în ogeac, făcea mâncare. Se amurgise, şi eu, înfăşurat într-un cearşaf alb, m-am furişat până acolo, la şopron, şi am început să vorbesc piţigăiat, şi mă prefăceam că fur pepeni. Şi atunci, mama-mare a ieşit cu făcăleţul – făcea mămăliga – şi-a căzut pe scări, săraca... Când am văzut asta, m-am speriat şi eu şi am strigat: «Mam’mare, eu sunt!». Nu m-a bleste­mat, nici măcar nu m-a certat, mi-a zis doar atât: «Bre, muică, tu scamatoriu o să te faci!». Scamatoriu, pentru ea, probabil, însemna artist”.

Anii au trecut. Ştefan a crescut. Şi nici pe departe gândul de a deveni actor. Părinţii săi îl îndemnau să se înscrie la Facultatea de Medicină. Fără entuziasm a început să se pregătească pentru admitere cu un medic-maior. Dar în adâncul sufletului se opunea cu înverşunare. S-a înscris la Medicină însă a ratat exa­menul. Pregătise foarte bine la Anatomie Circulaţia, Organele Interne şi Scheletul. I-a picat Urechea. A încropit o lucrare cu lucruri elementare. A picat. Cineva i-a şoptit atunci să se înscrie la Teatru. N-a stat pe gânduri. A dat examen şi a intrat.

Pe scena Institutului de aArtă Teatrală şi Cinema­to­grafică „I.L. Caragiale” Ştefan Iordache debuta în 1963 în piesa „Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită”. Anul următor, în 1964, debuta în cinema­to­gra­fie în „Străinul”, interpretând rolul Andrei Sabin care i-a adus la Karlovy Vary menţiunea specială a juriului.

Din acel moment o nouă lume i s-a deschis. O lume în care „şlefuia” personaje şi personaje, întrebându-se uneori unde se află „graniţa” dintre Ştefan Omul şi Ştefan Actorul. Au urmat roluri şi roluri, frământări şi satisfacţii, nopţi nedormite, incertitu­dini şi emoţii  în faţa permanentului examen pe care simţea că-l dă la fiecare spectacol. A fost o onoare să-şi respecte spectatorii. De aceea, de fiecare dată după ce cădea cortina la teatru, Ştefan Iordache aşezat pe un scaun, privea sala goală, în liniştea care se aşternea. A trăit fiecare rol şi a slujit exemplar, aşa cum mărturisea, „una din cele mai nobile şi mai minunate arte de pe pământ: Teatrul”.

Ştefan Iordache s-a stins din viaţă la 14 septembrie 2008. Să-i păstrăm o pioasă amintire actorului nepereche, care la 3 februarie ar fi împlinit 70 de ani. Fie-vă somnul lin, domnule Ştefan!

×
Subiecte în articol: arte carte