Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un basm care să fie transformat într-un roman poliţist? La asta chiar nu m-am gândit niciodată! E meritul lui Stelian Ţurlea că a descoperit în “Greuceanu‘‘, povestea lui Petre Ispirescu, virtuţile unui thriller. I-a păstrat elementele esenţiale şi a scris o carte care se parcurge cu sufletul la gură.
Un basm care să fie transformat într-un roman poliţist? La asta chiar nu m-am gândit niciodată! E meritul lui Stelian Ţurlea că a descoperit în “Greuceanu‘‘, povestea lui Petre Ispirescu, virtuţile unui thriller. I-a păstrat elementele esenţiale şi a scris o carte care se parcurge cu sufletul la gură. La urma urmei, lupta între Bine şi Rău, esenţa oricărei creaţii populare de acest gen, e prezentă cu prisosinţă şi în confruntarea între Hoţii şi Vardiştii din toate timpurile, reali sau din ficţiuni.
Evident, în “Greuceanu, roman cu un poliţist‘‘, ambianţa este contemporană. Autorul ne înfăţişează o realitate pe care o recunoaştem cu toţii – să nu uităm că Stelian Ţurlea este şi un remarcabil gazetar, perfect familiarizat cu toate reperele spaţiului în care trăim. În oraşul unde se petrece acţiunea se ridică blocuri urâte şi mizere, alături de care se înalţă vilele impozante ale mahărilor de azi. Aceştia circulă în merţanuri, au bodyguarzi, conturi grase în bănci, banii fiind proveniţi din afaceri dubioase. Se cred atotputernici. Suprimă cu sânge rece pe oricine le stă în cale. Nu dau socoteală nimănui. Ei sunt Zmeii zilelor noastre, pe care poliţiştii nu îndrăznesc să-i deranjeze, iar avocaţii îi scapă din orice belea, în complicitate cu procurori şi judecători corupţi. Zmeoaicele – femei insolente, care etalează numai toalete de firmă şi trăsnesc a parfumuri scumpe – îşi ajută soţii să prospere, să acumuleze averi imense, recurgând fără ruşine la orice vicleşug, dovedind o ingeniozitate ieşită din comun în inventarea unor modalităţi de a se îmbogăţi pe spinarea altora.
DREPTATEA. Împotriva acestor şnapani se ridică un poliţist onest, cu nume de legendă: Greuceanu. Insignifiant conţopist la arhiva secţiei în care lucrează, el devine un erou adulat de toţi cei dornici să se instaureze dreptatea şi adevărul. Chiar dacă e ameninţat, bătut, rănit de gloanţele unor agresori, el izbuteşte să elimine Răul dintr-o colectivitate unde mulţi ani a guvernat nelegiuirea. Un personaj pe care nu ai cum să nu-l îndrăgeşti şi ai dori să-l cunoşti pe stradă şi să-i strângi mâna.
Citește pe Antena3.ro
CURAJUL. Desigur, într-o astfel de naraţiune nu poate lipsi un Împărat – primarul urbei, însetat să readucă pe un făgaş de corectitudine şi cinste viaţa concetăţenilor săi. Îndrăzneţele lui fapte sunt susţinute de fata sa, de o frumuseţe tulburătoare şi de un curaj neasemuit. Există şi un frate de cruce, puternic şi loial, ca de altfel multe alte personaje care nu acceptă să fie umilite, iar destinele să le fie frânte de nişte nemernici. Şi aşa cum se cuvine într-o poveste, totul se termină cu o nuntă, marele premiu pentru un protagonist care a riscat totul ca să le fie bine celorlalţi.
THRILLER. În
basmul lui Ispirescu, unele dintre întâmplări se petrec pe întuneric, deoarece
Zmeii au furat Soarele şi Luna. Copil fiind, m-am întrebat adeseori cum a reuşit
Greuceanu să le ia urma şi să-i nimicească, din moment ce povestitorul nu
pomeneşte nimic despre vreun felinar sau măcar vreo lumânare capabilă să
lumineze decorul. A fost suficientă lumina stelelor îndepărtate? E o observaţie
pe care n-am mai întâlnit-o nicăieri. Dar sensul textului e limpede: reinstalând
aştrii respectivi pe cer, eroul reinstaurează normalitatea. Ca de altfel şi
poliţistul lui Stelian Ţurlea, un autor aflat pe drumul bun dacă ne va mai
oferi lucrări cu suspans. Spre deosebire de alţii, el nu calchiază thrillere de
succes de prin alte părţi, ci ne propune o carte originală, de o construcţie
impecabilă, care vorbeşte despre noi, cu amărăciune, dar şi cu speranţă.
“Înainte să apuce careva să mai spună o vorbă, a scos din buzunar un pistol şi l-a îndreptat spre mine. În clipa în care a tras, unul dintre avocaţi i-a dat peste mână şi glonţul a ricoşat în tavan. Altfel nu mai povesteam acum nimic.Poliţiştii au năvălit peste el, l-au trântit la pământ şi l-au legat. Se zbătea şi urla ca un descreierat. Avocaţii îşi luaseră capetele în mâini.‘‘
Biografie
Născut în ianuarie 1946, Stelian Ţurlea a urmat studii de filologie (1968) şi de filosofie (1976) la Bucureşti. A fost aproape trei decenii redactor de politică externă (Lumea), a condus, după 1989, revistele Lumea, Zig-Zag, apoi ziarul Meridian, după care a lucrat în televiziune ca şef al Departamentului de ştiri al Antenei 1. Din 1996 lucrează la Pro TV, iar în 2000 lansează Ziarul de duminică, al cărui senior-editor este şi astăzi. A publicat numeroase romane şi cărţi pentru copii, dar şi volume de publicistică, reportaje şi note de călătorie. Volumele sale de literatură pentru copii au fost distinse cu premii de către Uniunea Scriitorilor (2003) şi Asociaţia Editorilor din România (2005).
“Nu ştiu ce-a fost în capul lui taică-miu...‘‘
Romanul este dedicat memoriei lui “Mihalache Constantin, din mahalaua Delea Veche, cel care, în 1876, i-a povestit basmul lui Petre Ispirescu. Greuceanu a fost şi rămâne un basm de oraş‘‘. Cartea “începe‘‘ în mod impetuos: “Nu ştiu ce-a fost în capul lui taică-miu când mi-a anunţat la primărie sosirea pe lume şi mi-a dat numele ăsta. Zicea că îi plăcuse de mic, de când era la şcoală, sau i-l citise bunică-sa, nu mai ştiu‘‘
