Un basm modern

Un basm care să fie transformat într-un roman po­li­ţist? La asta chiar nu m-am gândit niciodată! E meritul lui Stelian Ţurlea că a des­coperit în “Greuceanu‘‘, povestea lui Petre Ispirescu, virtuţile unui thriller. I-a păstrat elementele esen­ţiale şi a scris o carte care se parcurge cu sufletul la gură.

Un basm care să fie transformat într-un roman po­li­ţist? La asta chiar nu m-am gândit niciodată! E meritul lui Stelian Ţurlea că a des­coperit în “Greuceanu‘‘, povestea lui Petre Ispirescu, virtuţile unui thriller. I-a păstrat elementele esen­ţiale şi a scris o carte care se parcurge cu sufletul la gură. La urma urmei, lupta între Bine şi Rău, esenţa oricărei creaţii populare de acest gen, e prezentă cu prisosinţă şi în confruntarea între Hoţii şi Vardiştii din toate timpurile, reali sau din ficţiuni.

Evident, în “Greucea­nu, roman cu un poliţist‘‘, ambianţa este contemporană. Autorul ne înfăţi­şează o realitate pe care o recu­noaştem cu toţii – să nu uităm că Stelian Ţurlea este şi un remarcabil gazetar, perfect fami­liarizat cu toate reperele spaţiului în care trăim. În oraşul unde se petrece acţiunea se ridică blocuri urâte şi mizere, alături de care se înalţă vilele impozante ale mahărilor de azi. Aceştia circulă în merţanuri, au bodyguarzi, conturi grase în bănci, banii fiind proveniţi din afaceri dubioase. Se cred atotputernici. Suprimă cu sânge rece pe oricine le stă în cale. Nu dau socoteală nimănui. Ei sunt Zmeii zilelor noastre, pe care poliţiştii nu îndrăznesc să-i deranjeze, iar avocaţii îi scapă din orice belea, în complicitate cu procurori şi judecători corupţi. Zmeoaicele – femei insolente, care etalează numai toalete de firmă şi trăsnesc a parfumuri scumpe – îşi ajută soţii să prospere, să acumuleze averi imense, recurgând fără ruşine la orice  vicleşug, dovedind o ingeniozitate ieşită din comun în inventarea unor modalităţi de a se îmbogăţi pe spinarea altora. 

DREPTATEA. Împotriva acestor şnapani se ridică un poliţist onest, cu nume de le­gendă: Greuceanu. Insignifiant conţopist la arhiva secţiei în care lucrează, el devine un erou adulat de toţi cei dornici să se instaureze dreptatea şi adevărul. Chiar dacă e ame­nin­ţat, bătut, rănit de gloan­ţele unor agresori, el izbuteşte să elimine Răul dintr-o colectivitate unde mulţi ani a guvernat nelegiuirea. Un perso­naj pe care nu ai cum să nu-l îndrăgeşti şi ai dori să-l cunoşti pe stradă şi să-i strângi mâna. 

CURAJUL. Desigur, într-o astfel de naraţiune nu poate lipsi un Împărat – primarul urbei, însetat să readucă pe un făgaş de corectitudine şi cinste viaţa concetăţenilor săi. Îndrăzneţele lui fapte sunt susţinute de fata sa, de o frumuseţe tulburătoare şi de un curaj neasemuit. Există şi un frate de cruce, puternic şi loial, ca de altfel multe alte personaje care nu acceptă să fie umilite, iar destinele să le fie frânte de nişte nemernici. Şi aşa cum se cuvine într-o poveste, totul se termină cu o nuntă, marele premiu pentru un protagonist care a riscat totul ca să le fie bine celorlalţi. 

THRILLER. În basmul lui Ispirescu, unele dintre întâmplări se petrec pe întuneric, deoarece Zmeii au furat Soarele şi Luna. Copil fiind, m-am întrebat adeseori cum a reuşit Greuceanu să le ia urma şi să-i nimicească, din moment ce povestitorul nu pomeneşte nimic despre vreun felinar sau măcar vreo lumâ­nare capabilă să lumineze decorul. A fost suficientă lumina stelelor îndepăr­tate? E o observaţie pe care n-am mai întâlnit-o nicăieri. Dar sensul textului e limpede: reinstalând aştrii respectivi pe cer, eroul reinstaurează normalitatea. Ca de altfel şi poliţistul lui Stelian Ţurlea, un autor aflat pe drumul bun dacă ne va mai oferi lucrări cu suspans. Spre deosebire de alţii, el nu calchiază thrillere de succes de prin alte părţi, ci ne propune o carte originală, de o construcţie impecabilă, care vorbeşte despre noi, cu amă­răciune, dar şi cu speranţă.
 

“Înainte să apuce careva să mai spună o vorbă, a scos din buzunar un pistol şi l-a îndreptat spre mine. În clipa în care a tras, unul dintre avocaţi i-a dat peste mână şi glonţul a ricoşat în tavan. Altfel nu mai po­ves­team acum nimic.Poliţiştii au năvălit peste el, l-au trântit la pământ şi l-au legat. Se zbătea şi urla ca un descreierat. Avocaţii îşi luaseră capetele în mâini.‘‘

Biografie

Născut în ianuarie 1946, Stelian Ţurlea a urmat studii de filologie (1968) şi de filosofie (1976) la Bu­cureşti. A fost aproape trei de­ce­nii redactor de politică externă (Lu­mea), a condus, după 1989, re­vistele Lumea, Zig-Zag, apoi zia­rul Meridian, după care a lu­crat în te­leviziune ca şef al De­par­ta­men­tu­lui de ştiri al An­tenei 1. Din 1996 lucrează la Pro TV, iar în 2000 lansează Ziarul de duminică, al cărui senior-editor este şi as­tăzi. A publicat nume­roase roma­ne şi cărţi pentru co­pii, dar şi vo­lume de publicistică, reportaje şi note de călătorie. Volumele sale de literatură pentru copii au fost dis­tinse cu premii de către Uniu­nea Scrii­torilor (2003) şi Asoci­aţia Editorilor din România (2005). 

“Nu ştiu ce-a fost în capul lui taică-miu...‘‘

Romanul este dedicat memoriei lui “Mihalache Constantin, din ma­halaua Delea Veche, cel ca­re, în 1876, i-a povestit basmul lui Petre Ispirescu. Greu­ceanu a fost şi rămâne un basm de oraş‘‘. Car­tea “începe‘‘ în mod impetuos: “Nu ştiu ce-a fost în capul lui tai­că-miu când mi-a anunţat la pri­mă­rie sosirea pe lume şi mi-a dat numele ăsta. Zicea că îi plă­cuse de mic, de când era la şcoa­lă, sau i-l citise buni­că-sa, nu mai ştiu‘‘