Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Citesc în noua carte a lui Ion Andreiţă „Mătura de pelin”(*) două sugestive „caracterizări ale personajului”. Prima îi aparţine (se putea altfel?) lui Fănuş Neagu:„Lui Ion Andreiţă, ca şi unui personaj din volumul „Natură moartă cu baracă”(1983,) i-a răsărit var în păr tot bătând drumurile ţării ca să-i găsească pe oameni şi le cânte faptele”. Cea de a doua aparţine unei doamne, psiholog de profesie, care în temeiul atribuţiilor de serviciu trebuia să „contureze profilul psihologic al dlui Andreiţă Ion” (la acea vreme expert în cadrul instituţiei Avocatul Poporului): „-rapiditate de înţelegere a esenţei evenimentelor pe cale intuitivă;-idealist, simte nevoia de valorizare şi autovalorizare;- prezintă vivacitate intelectuală şi spirituală”. Oricât ar părea de surprinzător, cele două „caracterizări ale personajului”nu se contrazic, ci, dimpotrivă, sunt complementare…
Am scris înadins „caracterizare a personajului” pentru că,dincolo de împrejurarea că acest clişeu exprima un canon de bază al literaturii şi al gazetăriei la vremea când subscrisul făcea primii paşi în gazetărie, calitatea de a surprinde identitate morală a eroilor scrisului este şi rămâne o cerinţă esenţială a gazetarului. Cât priveşte canonul „realismului socialist” despre care am vorbit, trebuie să spun că Ion (Jean) Andreiţă –în buna şcoală a „Scânteii tineretului” la care au predat, înaintea noastră, Fănuş Neagu şi Ion Băieşu- îl încălca şi îl mai încalcă şi azi dezinvolt, cu bună ştiinţă. El nu „caracterizează personajele” şi „nici nu relatează”, el povesteşte povestea, de multe ori neştiută, a acestora. El (cum tot nea Fănuş o spunea) „transformă drumurile în irizări de curcubeu, în chemări înalte, în literă curată, în largă şi iscusită pierdere în sufletul tuturora”.
Insuşi titlul cărţii tot de la „Uriaşul Blond cu suflet de aur” i se trage: „Zice el, marele, inegalabilul Fănuş Neagu:<<Îmi fac o mătură de pelin şi curăţ cu ea frunzele de toamnă de pe toate cărările care duc la şcoală>>. Zic eu în continuare…”
Fie că este vorba despre anii copilăriei şi ai adolescenţei, ani de şcoală, despre cei de liceu, despre cei petrecuţi în redacţii şi mai apoi în activităţile de promovare a artei şi culturii româneşti peste hotare- aici i-a fost de un consistent sprijin soţiei sale, diplomata Lia Maria Andreiţă, ea însăşi un artist plastic de temeinică recunoaştere - Ion Andreiţă pune în primul plan sensul moral al experienţei trăite. Scriitorul are o blândă detaşare chiar şi atunci când evocă lecţiile amare de care nu se poate plânge că ar fi dus lipsă: de la ghinionul la primele două tentative de a fi student „la filologie” la urâta înscenare (specifică vremii!) din vremea când lucra în redacţia”Scânteii tineretului” şi la alte întâmplări mai recente care s-ar cuveni cunoscute tocmai pentru a nu se repeta într-un alt fel şi sub alte măşti. Ion Andreiţă povesteşte fără patimă şi fără resentimente. Pe el îl interesează să scoată o învăţătură, o lecţie de viaţă, în care binele şi cinstea pot şi trebuie să câştige. Ceea ce face mai ales atunci când schiţează portretele unor împătimiţi ai slovei scrise şi tipărite pe care i-a întâlnit şi de care s-a legat: Nicolae Dan Fruntelată, Vasile Răvescu, Dumitru Matală, Valeriu Tanasoff, C. Stănescu, Neagu Udroiu, Adrian Vasilescu, N Arsene,Emil Marinache, Ştefan Mitroi sau Ion Barbu (imbatabilul argint viu al vieţii culturale din Râmnicu Vâlcea) sunt doar câţiva eroi ai acestor portrete în cuvinte de suflet.
O menţiunea aparte se cuvine, cred, istorisirii gestului de frondă pe carel-a făcut Ion Andreiţă atunci când nişte birocraţi „de partid şi de stat” refuzau să îl trimeată <
Sunt, deopotrivă, instructive şi convingătoare incursiunile reportericeşti ale lui Ion Andreiţă în lumea satului românesc de azi. De la Perieţii natali la Valea Caselor, de la Gogoşari la Păuliş sau Livedea, condeierul găseşte ispititoare căi pentru a ajunge la rădăcinile istorice şi, de aici, la datele esenţiale ale fiinţei româneşti. Experienţă ambiţioasă exprimată şi printr-o răscolitoare definiţie:„Ţăranii. Oameni care nu pleacă, oameni care nu rămân. Dintr-o constantă greu de clintit (ca să nu zic „ de neclintit”) din suportul cel mai puternic şi sigur al echilibrului unui popor, au devenit nişte pribegi cu sensul statorniciei.”
Aceasta şi face ca, două dintre cele mai calde şi mai inspirate portrete pe care le-am citit în cartea lui Ion Andreiţă să fie cele dedicate unor români emblematici, prin fiinţa şi conştiinţa lor. Oameni şi scriitori care nu şi-au uitat şi îşi cinstesc, prin faptă, rădăcinile. Unul este Marin Sorescu, pe care povestitorul l-a reîntâlnit când acesta venit la Paris spre a căuta leacul grelei suferinţe care îl încerca. Ion Andreiţă i-a fost ghid şi astfel a avut şansa de a surprinde una dintre ultimele ghiduşii serioase ale poetului „singur printre poeţi” .Ajuns la faimosul Turn Effel, care are un picior făcut din oţel de la Reşiţa, Marin Sorescu este încântat să afle că ghidul său botezase monumentala construcţie:Mitică. „Frumos, al dracului de frumos”- exclamă poetul. După care cere creion şi hârtie, desenează portretul ghidului său, petrecând, apoi, ore bune pe terasa apartamentului tot jucându-se cu plaivazul pe hârtie.
Alt român esenţial, evocat cu multă dragoste, alături de Marin Sorescu, Ioan Alexandru sau Fănuş Neagu, este Grigore Vieru, crezul autorului „Stelei de vineri” fiind surprins într-o memorabilă scriere dedicată „Poetului nepereche”: „Ştiu,cândva, la miez de noapte,/Ori la răsărit de Soare,/ Stinge-mi s-or ochii mie/Tot deasupra cărţii Sale.”
Pentru toate asemenea motive şi pentru încă multe altele pe care, cu siguranţă, le veţi găsi în”Mătura de pelin”, rămân la încredinţarea că Ion Andreiţă este un povestitor, unul cum puţini mai avem azi. Cât priveşte vorba „Pălmaş cu condeiul”, cum s-a botezat el cu ne-trucată modestie, avem,sunt convins, toate temeiurile spre a-i schimba porecla în renume.
---------------------------------------------------------------------------------------
(*) Ion Andreiţă „MĂTURA DE PELIN”, eLITERATURA 2014
Citește pe Antena3.ro
