Vorbește corect românește!

- „Face sens” irită orice timpan și trebuie înlocuit cu „Are sens”;

- „Locație” înseamnă „chirie”;

- „Vroiam” este, de fapt, „vream”. Și dacă vrei să nu te complici, poți folosi verbul a voi și spui „voiam”.

- „Interferă” nu există. Folosește „interferează”;

- „Nu fii incult” trebuie să fie „nu fi incult!”, iar „fii incult!” este în regulă atunci când îți dorești să nu fii cult;

- „Am realizat că” trebuie schimbat cu „mi-am dat seama că” pentru că a realiza înseamnă a termina ceva;

- „A da sfoară în țară” are sens doar dacă ești distribuitor de sfori, altfel, dacă vrei să trimiți o informație, spui „A da sfară în țară” sau „A da șfară în țară”; sfara înseamnă altercație, ceartă, gâlceavă, sfadă, iar șfara, fum înecăcios.

- „A drege busuiocul” este corect „A drege cu busuiocul” și vine de la reîmprospătarea vinului cu ajutorul busuiocului;

- „Am socializat” nu înseamnă „am vorbit pe rețelele sociale”, ci „am trecut ceva din capital privat într-o proprietate a statului”;

- „Super” este prefix și se leagă de substantiv, deci „Ești o super femeie” trebuie să existe sub forma „Ești o superfemeie”;

- „Mă jur pe viața mea” este „jur pe viața mea”;

- „Nu se merită să” este „nu merită să”;

- „Îmi cer scuze” e la fel de acceptat ca „vă cer scuze”, chiar dacă a doua formulare pare cea logică și corectă;

- „Ionel, s-a dus la târg” este „Ionel s-a dus la târg” - virgula între subiect și predicat poate fi distrugătoare de relații;

- „Eu continuu să cred” era corect până de curând, dar a fost schimbat cu „eu continui să cred” sub presiunea uzului masiv;

- „Pistoale, biciclete , mașini de scris” este „pistoale, biciclete, mașini de scris” - virgula se pune imediat după cuvânt;

- „??????????” nu are nicio superioritate față de „?”, ci poate doar să irite;

- Scrisul cu majuscule nu este echivalent de impunere sau superioritate;

- „Fixi” este „ficși”. La fel și „ortodocși”.

- „Doisprezece flori” este „douăsprezece flori” pentru că floare este la genul feminin: „o floare, două flori”;

- „Am avut încredere în ea dar degeaba” trebuie să fie „Am avut încredere în ea, dar degeaba”, cu virgulă înainte de „dar”;

- „Salutar” nu are treabă cu „a saluta”, ci înseamnă „cu caracter salvator”;

- „Merg la servici” este „merg la serviciu”.

- „Vei lua maxim cinci puncte” este „vei lua maximum cinci puncte” - aici maximum înseamnă cel mult; valabil și invers, cu minimum;

- „Fortuit” nu are nici o legătură cu a fi forțat. Înseamnă ceva venit pe neașteptate, întâmplător.

- „De asemenea” sau „deasemenea”? Mergeți mereu pe prima variantă. La fel și când aveți dubii în cazul „oricum” sau „ori cum”.

- Numai se folosește în sens restrictiv, așa cum este „doar”: „Am numai trei zile la dispoziție să returnez cartea. „Decât” se folosește în construcții negative sau ca termen de comparație: „Nu am decât acest pix, nu și altul”, respectiv „Televizorul meu e mai mare decât al tău”.

„Noștri” și „voștri” sunt adjective pronominale invariabile, așadar nu vor fi scrise niciodată cu doi de i.

Dileme, alternative sau veleități

„Dilema” este o situaţie din care se poate ieşi în două feluri, dar ambele sunt defavorabile. Așadar, nu e corect să spunem „Am o dilemă: să mă duc la mare sau la munte”. În ceea ce privește ”alternativa”, această este posibilitate de a alege între două soluţii, între două situaţii care se exclud. Așadar, alternativa este una singură, la ceva. Când sunt mai multe posibilități, folosim ”variante”. Pe „veleitate” l-am auzit deseori la televizor, în formulări de genul „Mutu are excelente veleități tehnice”, folosit cu un sens de calitate. Însă cuvântul înseamnă „dorinţă, pretenţie, ambiţie (nejustificată)” și este folosit greșit probabil prin apropierea sonoră de valenţă.

„Lucrativ” este utilizat eronat când spunem „spațiile lucrative”, fiind asociat cu verbul a lucra. El înseamnă de fapt profitabil, rentabil; folositor, util. Încheiem cu „laborios”, un cuvânt care se folosește corect când este asociat cu ceva care cere multă muncă, care necesită încordare, efort şi osteneală. „Laborios” are mai degrabă o conotaţie negativă, implicând ideea de muncă dificilă, nu pe aceea de activitate productivă, cu rezultate numeroase.