Despre Regina Maria a României s-au publicat multe cărți sau articole științifice, în ultimii ani, inclusiv propriile-i memorii, însă Peleșul are una dintre cele mai complete colecții de scrieri care-i reconstruiesc personalitatea fabuloasă. „Maria a României – Portretul unei mari regine” este o impresionantă colecție de articole științifice, eseuri și documente, publicată în două volume aniversare, cu ocazia Centenarului Marii Uniri, în anul 2018.
Pe lângă studiul semnat de coordonatorul echipei de cercetători, dr. Narcis Dorin Ion, volumele includ articole de cercetare semnate de nume mari ale culturii române contemporane, precum academicianul Răzvan Theodorescu, dr. Ioan Drăgan, directorul Arhivelor Naționale ale României, și prof. Univ. dr. Ion Bulei. Studiul a fost realizat cu ocazia organizării, la Muzeul Peleș, a celei mai mari expoziții cu documente și obiecte ce au aparținut Reginei Maria.
„A fost nu numai o femeie foarte frumoasă, multiplu talentată, rafinată și inteligentă, aclamată pe străzile unei metropole ca Parisul, „the last Romantic” și „simbol al succesului”, cum a denumit-o în biografia pe care i-a închinat-o acum câteva decenii, la New York, Hannah Pakula. A fost nu doar o regină care s-a implicat hotărâtor și benefic în decizii politice majore privind patria sa de adopțiune devenită „România ei”, negociind în vremea Tratatului de la Versailles cu neîmblânzitul Clemenceau, „părintele Victoriei, după ce impiedicase ratificarea de către augustul său soț a tristei păci de la București”, notează academicianul Răzvan Theodorescu, în prefața primului volum – despre un adevăr istoric mai puțin cunoscut sau comentat până la centenar, pentru că despre rolul Reginei Maria în crearea României Mari s-a dorit, mai ales în perioada regimului comunist, să nu se afle, într-o istorie oficială, predată la școală multor generații de români.
Tocmai de aceea, opera publicată de această echipă de cercetare, la Peleș, aduce în fața publicului larg adevărul istoric, așa cum este dezvăluit de nenumăratele documente studiate și redate de specialiști, cu date și fapte, cu fotografii, înscrisuri și obiecte ce stau drept mărturie la mai mult de un secol de la Marea Unire.
O altă cercetare care aduce la lumină foarte multe detalii din viața unui membru important al Casei Regale a României este „Principele Moștenitor Carol al României”, realizată cu ocazia expoziției organizate la 130 de ani de la nașterea lui Carol al II-lea, pe care Muzeul Național Peleș a lansat-o pentru iubitorii de istorie, în perioada 21 octombrie 2023-11 mai 2024. Expoziția și cercetarea au făcut parte dintr-un proiect mai amplu care a urmărit să prezinte, cu mijloacele specifice muzeografiei și muzeotehnicii, biografiile principilor și principeselor României: Maria, Carol, Elisabeta, Mărioara-Mignon, Nicolae, Ileana și Mircea.
Vânătorile regale și legăturile diplomatice
Un alt volum extrem de valoros din punct de vedere al cercetării științifice este intitulat „Vânătorile regale”, publicat de o echipă coordonată tot de Narcis Dorin Ion, având la bază expoziția cu aceeași denumire, cu un subiect generos documentat, prin patrimoniul istoric și artistic pe care îl deține muzeul.
„Parte a istoriei moderne și contemporane, vânătorile regale constituie un fragment interesant din viața suveranilor noștri, care invitau în aceste expediții cinegetice oameni politici importanți, demnitari ai Curții regale, membri ai Corpului Diplomatic. Era nu numai un prilej de relaxare, ci și unul de convivialitate, în care anumite probleme politice au fost, fără îndoială, subiecte de discuție între șefii statelor și invitații speciali ai vânătorilor regale”, nota, în prefața volumului dedicat expoziției, dr. Narcis Dorin Ion.
Astfel, dincolo de expoziția în sine, Muzeul Peleș le oferă celor interesați de această parte a istoriei și un impresionant volum în care sunt explicate toate aspectele politice și diplomatice ale vânătorilor regale, informațiile fiind însoțite și de fotografii, documente și reproduceri ale obiectelor din colecția muzeului care ale legătură cu aceste partide istorice de vânătoare care au avut loc chiar pe Domeniul Peleș, în pădurile regale de la Sinaia.
Istoria vitraliilor se poate studia „pe viu”
Departe de a fi doar cataloage care prezintă obiectele din interiorul castelului, Colecția de Orfevrărie a Muzeului Național Peleș, Colecția de Mobilier și Colecția de Vitralii sunt volume care le oferă celor interesați de aceste subiecte importante materiale pentru cercetarea științifică și surse de documentare pentru potențiale studii în domenii precum arhitectura, arta sau istoria decorațiunilor.
„Renașterea picturii pe sticlă are loc în contextul apariției și dezvoltării revoluției industriale. Numeroasele progrese tehnice și științifice, care înfloresc în această perioadă, joacă un rol determinant în demersul urmărit de creatorii de vitralii. Ele favorizează recuperarea de tehnici abandonate și contribuie la dezvoltarea unor noi procedee. Recuperarea cunoștințelor de producere a vitraliilor are loc în două etape: cea dintâi se întinde de-a lungul primei jumătăți a secolului al XIX-lea și corespunde cu redescoperirea tehnicilor uitate, care făceau posibilă fabricarea sticlei colorate, aceasta fiind sticla din care se construia vitraliul propriu-zis. Odată regăsită metodologia de producere a sticlei colorate și datorită cererii enorme de vitralii, începând cu anii 1850, pictura pe sticlă cunoaște o perioadă de transformare, în cursul căreia execuția vitraliilor trece de la un proces în mare parte artizanal la unul industrial, datorită numeroaselor inovații care permit producția de serie și mecanizarea operațiilor repetitive” - aflăm din studiul realizat tot sub coordonarea lui Narcis Dorin Ion, pentru catalogul muzeului.
O altă cercetare care pune la dispoziția publicului larg o serie de schițe și detalii tehnice importante este „Castelul Peleș – Arhitectură și Artă”, un volum-eveniment care prezintă, până la cel mai fin detaliu, modul în care a fost ridicat edificiul.
Acestea și multe alte lucrări științifice se pot găsi la Muzeul Național Peleș, fiind nu doar materiale explicative care însoțesc expozițiile temporare, ci veritabile materiale de studiu pentru cercetătorii care abordează subiecte legate de regalitate, de istoria României sau de istoria artei și a arhitecturii. Cercetările sunt însoțite de zeci sau sute de note bibliografice și trimiteri către alte studii foarte importante, astfel încât au valoare de lucrări științifice veritabile.



