Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Este o lucrare care a fost așteptată cu interes de foarte mulți români, tocmai pentru că nici după 33 de ani de la evenimente nu s-au găsit răspunsuri și vinovați. Autoarea tezei de doctorat care a stat la baza acestei cărți spune că, la finalul cercetării, toate ipotezele personale i-au fost confirmate.
În decembrie 1989, Lavinia Betea era ziaristă în Arad, astfel încât a trăit schimbarea regimului politic și următoarele transformări, fiind în miezul problemelor. Aradul, spune autoarea cărții, „a fost unul din teatrele evenimentelor din decembrie, iar piesa „jucată” aici anulează scenarii construite pe ipoteze extrase din cursul lor în Capitală, dar confirmă imprevizibilitatea, haosul, iluziile și dezorientarea trăitorilor obișnuiți”.
Jurnalista spune că s-a străduit să afle, prin toate mijloacele la îndemână, amănunte legate de istoria regimului comunist, de actorii și proiectele destructurării acestui regim. Lavinia Betea a făcut o amplă documentare pentru teza de doctorat în psihologie pe tema reprezentărilor sociale datorate ideologiei și instituțiilor comuniste, iar de aici a pornit spre mai multe direcții de cercetare. „Avansasem, printre concluziile ei finale, că disonanța cognitivă și sindromul neajutorării dobândite în anii regimului comunist (și încă mult dinainte!) barează asumarea și promovarea unor comportamente circumscrise civismului democratic și eficienței productive”, explică autoarea.
Despre Ion Iliescu, devenit „eroul zilei”
Propunerea realizării unei cărți-interviu despre evenimentele din decembrie 1989 a venit din partea lui Virgil Măgureanu, iar pentru autoare a-nsemnat unica șansă de a-și confirma sau infirma ipotezele personale. „Mai ales asupra evoluției României post-ceaușiste, ca fost director al Serviciului Român de Informații în anii 1990-1997. Cei șapte ani – magică cifră! – sunt tocmai etapa destructurării instituțiilor și relațiilor regimului comunist și a articulării, pe ruinele acestora, a noii constituții, transformării regimului de proprietate și guvernare, compunerii și recompunerii de partide politice, accelerării vitezei în succesiunea echipelor manageriale și încă altor multiple schimbări generos anunțate ca reformă a societății în spiritul democrației. Prin însăși biografia sa, fostul director al SRI e un reper reprezentativ al schimbării: fostul profesor la Academia partidului, ostracizat muzeograf la Focșani, se revede cu Ion Iliescu în sediul televiziunii asediate de dubioșii „teroriști” în 23 decembrie 1989; sub steaua norocoasă a celui devenit „eroul zilei” repune în drepturi cea mai hulită instituție a epocii – serviciile speciale”, explică autoarea.
Lavinia Betea a reușit, astfel, să întrebe o „sursă primară” dacă a conspirat Iliescu contra lui Ceaușescu într-un complot urzit la Moscova; cine au fost și ce au făcut oamenii lui?; dacă a fost uneltire sau revoltă în decembrie 89; dacă era pregătită echipa de guvernare; dacă a fost viitorul președinte post-ceaușist încă mai ahtiat de putere decât predecesorul său de vreme ce-a patronat sinistrele farse ale procesului Ceaușeștilor și ale afacerii „teroriștilor”; cât de acut s-a resimțit confruntarea dintre titularii „războiului rece” pentru preeminența în România și de ce s-au implicat serviciile speciale în construcția formațiunilor politice și non-guvernamentale de opoziție. Și mai ales cum s-a ajuns aici?
Nu tot ce-i scris e și adevărat...
Toate acestea sunt întrebările pe care aproape toți românii și le-au pus, încă de atunci, din primele zile ale revoluției, dar pentru care nu au existat niciodată răspunsuri clare.
În cartea publicată recent la Editura Rao, Lavinia Betea și Virgil Măgureanu oferă publicului larg o parte din răspunsuri. „Nu tot ce-i scris negru pe alb sau apare pe internet e și adevărat! –mi-a repetat intervievatul. Astfel că, spre final, am înaintat Arhivelor Naționale Istorice Centrale solicitarea consultării dosarului de cadre întocmit pentru Virgil Măgureanu. Am regăsit în el sinteza datelor biografice pe care le consemnasem după relatarea interlocutorului. Interesantă însă și povestea numelui! În primul referat de cadre întocmit în 1973, după transferul de la Ministerul de Interne la Academia „Ștefan Gheorghiu”, referințele se fac exclusiv la Virgil Măgureanu, fără vreo mențiune la schimbarea de nume. Al doilea referat, datat 11.11.1981, consemnează sub titlul „Măgureanu (Asztalos) Virgil”: „Măgureanu Virgil, în 1969, și-a schimbat numele din Astaluș în Măgureanu, numele mamei sale avut înaintea căsătoriei. Despre familie: părinții Asztaloș Ioan și Asztaloș (Măgureanu) Rozalia au fost țărani cu gospodărie mijlocie, 5 ha teren arabil, cu care s-au înscris în CAP. Tatăl a fost membru de partid până în 1950 când a fost exclus pentru manifestări dușmănoase împotriva politicii partidului”. Chiar așa: nici urmă de Imre, iar formele Astaluș și Asztaloș apar fără diferențieri explicative în ceea ce se presupunea a fi adevăratul CV după canoanele de partid. Aveam să aflu mai apoi și o istorie repetitivă a aceluiași nume, pus unui văr de-al doilea, după tată”, dezvăluie autoarea cărții.
În ce privește dialogul înregistrat, am primit un singur refuz categoric - când am cerut detalii despre procesul și execuția Ceaușeștilor – și nu întotdeauna răspunsuri mulțumitoare. Deși tăcerea e un răspuns, mai cu seamă în zona secretelor cum sunt știute a fi serviciile speciale.
Lavinia Betea
Cercetare științifică și jurnalistică
La cotidianul „Jurnalul Național” Lavinia Betea a coordonat o extinsă campanie de presă sub genericul „După 20 de ani”. În 2009, sub forma unui supliment cotidian al ziarului, s-a reconstituit fostul oficios al partidului comunist, „Scânteia”: cu ce publica și ce se ascundea din memoria arhivelor, a cetățenilor și a foștilor demnitari. Anul următor, campania a fost reluată sub forma unei rubrici cotidiene, apărută cel mai adesea pe site-ul ziarului. Autoarea a citat în cartea „Ce s-a întâmplat de fapt?” inclusiv acele retrospective. „Am realizat și publicat, printre altele, volume de interviu cu Ion Gheorghe Maurer, Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Ștefan Andrei, biografiile lui Nicolae și Elena Ceaușescu… Există o limită însă, fie ea și neclară, în abordarea acelorași teme, ca și în cercetarea de arhivă ori în investigarea martorilor implicați. În paranteză fie spus, nu-i prea comod de dialogat cu foști decizionali”, dezvăluie Lavinia Betea.
