Cosmina Stratan, premiu de interpretare la Cannes: "Dacă nu reuşeam din prima la Teatru, n-aş mai fi încercat"

Castigatoarea premiului pentru interpretare feminina la Cannes povesteste de ce a ajuns pe ultima suta de metri la Gala de duminica seara, cum s-a pregatit pentru rolul maicutei Voichita si cum, cu patru ani in urma, a luat hotararea, intr-o sedinta de redactie la Antena 3, sa dea examen la UNATC.

● Jurnalul National: Cred ca nici tu nu ti-ai imaginat un asemenea debut fulminant. Primul tau rol in film, Voichita, ti-a adus premiul pentru cea mai buna interpretare feminina la Cannes (n.n. cu acelasi premiu a fost recompensata si Cristina Flutur, cealalta protagonista a filmului "Dupa dealuri", regizat de Cristian Mungiu).
● Cosmina Stratan: Sigur nu mi-am imaginat ca o sa primim premiul pentru interpretare. Ma asteptam ca filmul sa ia un premiu, dar nu ma asteptam sa fie asta. Ne-a luat total prin surprindere, de asta am si ajuns cu zece minute inainte sa primesc premiul. Am intarziat foarte mult la gala. Noi, dupa ce am avut proiectia si inca trei zile de interviuri la Cannes, ne-am intors la Bucuresti. Si am aflat in aceeasi zi cu gala, ca trebuie sa fim prezente in sala. Asta insemna ceva. Atunci, am luat primul avion... Am alergat prin aeroporturi, a fost o aventura. Ne-am imbracat in aeroport. Cristian (n.n. Mungiu, care a primit premiul pentru scenariu) venise mai devreme... Dar probabil ca juriul s-a hotarat mai tarziu sa ne acorde premiul de interpretare, nu-mi dau seama ce s-a intamplat, cert e ca am facut maraton (rade). Totul a mers foarte repede inca de la casting, apoi au inceput repetitiile si filmarile si acum am fost la Cannes. M-am intors acasa (n.n. in Bucuresti) acum cateva minute (rade)... Acum trebuie sa ma obisnuiesc cu situatia actuala, pentru ca nu-mi dau seama cand s-au intamplat toate astea. E un sentiment coplesitor.

● Care a fost, pentru tine, cea mai emotionanta scena din film?
● Inca de la filmare, cea mai emotionanta a fost scena exorcizarii. Pentru ca a fost si cea mai grea pentru mine. Era o scena in care nu puteam sa fac nimic, nu puteam sa reactionez in nici un fel, si atunci a fost foarte greu de dus... Am fost norocoasa pentru ca nu am tras foarte multe duble, cred ca au fost pana in 15...

● Erai la curent cu aceasta intamplare nefericita care s-a petrecut la manastirea Tanacu?
● Da, aflasem in 2005, cand s-a intamplat totul, dar nu pot sa zic ca am studiat cazul sau ca am urmarit foarte atent evenimentele, pentru ca mi s-a parut o poveste foarte trista, despre care, la momentul respectiv, nu voiam sa aflu mai multe.

● Cum te-ai pregatit pentru rol?
● Am stat cateva zile la Manastirea Ghighiu, de langa Bucuresti. Am locuit acolo, am mancat cu maicutele, am muncit alaturi de ele. Am facut cam tot ce face o maicuta.

● Nu va vom vedea prea curand in acest film, pentru ca "Dupa dealuri" va avea premiera, in tara, abia la toamna. Cum crezi ca-l va primi publicul din Romania?
● Probabil va fi un film destul de discutat. Eu sper ca publicul sa fie deschis si sa ia filmul ca pe o poveste adevarata. Dar filmul doar pleaca de la povestea reala, nu e intru totul o reproducere a cazului de la Tanacu. S-a pornit de la personajele reale, in rest, am construit noi relatiile si biografiile personajelor. Sper ca oamenii sa fie deschisi si sa-si dea seama ca e vorba despre o poveste de iubire si de felul in care este inteleasa sau neinteleasa iubirea. Si sa nu judece. Pentru ca nu e un film care da o sentinta sau care alege un vinovat. E pur si simplu un sir de neintelegeri care au un sfarsit tragic.

Daca nu reuseam din prima la Teatru, n-as mai fi incercat
● Tu ai renuntat la jurnalism pentru actorie. Ai lucrat si la Antena 3. Cum s-a intamplat trecerea asta?
● S-a intamplat destul de brusc. M-a luat prin surprindere cumva, pentru ca nu era in planurile mele cand am dat la Facultatea de Jurnalism. Fisa mi-a picat, ca sa zic asa, in timpul unei sedinte, cand lucram la televiziune, si seful nostru ne-a zis, intr-un discurs de motivare, ca facem cea mai frumoasa meserie din lume. E adevarat, e o meserie foarte frumoasa, dar pentru mine nu era total potrivita. Atunci m-am gandit ca poate pentru mine exista o varianta si mai buna. Si am cautat in partea asta.

● Atunci "ti s-a aratat", cum s-ar zice, sa te indrepti spre Teatru.
● Da, se intampla acum patru ani.

● Te-ai pregatit cu cineva sau te-ai dus pur si simplu la examen?
● Nu m-am pregatit, pentru ca nici nu aveam timp, eu si lucram in perioada aia. Doar m-am consultat cu cineva in privinta repertoriului. Oricum, nu mi-am dat decat o singura sansa. Daca nu reuseam din prima, n-as mai fi incercat.

● Care au fost primele cuvinte ale lui Cristian Mungiu, dupa ce ati coborat de pe scena de la Cannes?
● Nici n-am vorbit foarte mult timp, pentru ca am intrat din interviu in interviu si pana ne-am reintalnit intre noi a durat ceva... Ne-am felicitat... Iti dai seama ca pentru noi e o mare sansa pe care ne-a oferit-o, sa spunem povestea asta. Si, intr-adevar, ne-a si ajutat foarte mult. Fara el, cu siguranta nu am fi reusit sa o spunem asa. Pentru ca nu stiam cum. Suntem amandoua la primul film. Am avut un mare noroc sa lucram cu Cristian.

● Unde joci acum, Cosmina?
● Sunt inca inca la facultate. Mai am un an la masterat, la UNATC.