x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Film Noi filme de referință la Biblioteca Luis Rosales a Institutului Cervantes

Noi filme de referință la Biblioteca Luis Rosales a Institutului Cervantes

de Magdalena Popa Buluc    |    26 Noi 2020   •   13:22
Noi filme de referință la Biblioteca Luis Rosales a Institutului Cervantes

Unul dintre cele mai inime filme ale lui Almodóvar, Durere şi glorie vorbeşte despre o serie de reîntâlniri ale regizorului Salvador Mallo, a cărui sănătate este tot mai şubredă. Unele reîntâlniri au loc în realitate, altele doar în amintire: copilăria petrecută în anii ’60, trezirea dorinţei sexuale, prima iubire adultă în Madrid, chinul despărţirii când sentimentele erau mai mult decât intense, cu scrisul drept unică terapie pentru a uita ceea ce era de neuitat.

Durere şi glorie vorbeşte despre actul creator, despre dificultatea separării lui de viaţa autorului şi despre patimile care îi dau sens şi speranţă. În recuperarea trecutului, Salvador descoperă nevoia disperată de a-l repovesti şi în această nevoie îşi găseşte salvarea.

La odisea de los giles
Regia: Sebastián Borensztein

Câștigător al premiilor Forqué și Goya pentru cel mai bun film ibero-american, în 2020, filmul argentinian povestește istoria țării prin aventura familiei lui Perlassi, o legendă locală a fotbalului, care, împreună cu soția sa, se prezintă ca antieroi, ca giles, sinonim pentru oamenii naivi, pe care coralito și corupția îi vor obliga să ia dreptatea în propriile mâini.

Mientras dure la guerra
Dir.: Alejandro Amenábar

Portret complex și veridic al unei Spanii sumbre, Mientras dure la Guerra este un film fabulous al lui Alejandro Amenábar - premiat cu cinci premii Goya – asumat, puternic, riscant, chiar. Povestirea are atât o abordare rațională, mentală, cât și una profund emoțională, venită din inimă, inspirată fiind de evenimente reale ce au avut loc în timpul Războiului Civil spaniol. Filmul un portret uman al represiunii loviturii de stat din Salamanca, văzut prin intermediul personalității lui Miguel de Unamuno.

Intemperie
Regia: Benito Zambrano

Câștigător al Premiului Goya pentru cea mai bună piesă originală și cel mai bun scenariu adaptat, Intemperie este adaptarea filmului regizorului andaluz Benito Zambrano după romanul omonim semnat de Jesús Carrasco. Filmul spune povestea emoționantă a prieteniei dintre un băiat care începe o călătorie prin deșert, fugind de implacabilul maistru al orașului, și un cioban care a trăit mult timp în marginea societății.

Adiós
Regia: Paco Cabezas

Acest thriller alert, în care socialul, emoționalul și spectaculosul se reunesc, este o poveste întunecată care funcționează datorită pulsului narativ și puterii personajelor sale: un film pe cât de amar, pe atât de luminos, cu o mare forță dramatică și cu un interpretări actoricești extraordinare.

Young & Beautiful
Regia: Marina Lameiro

Young & Beautiful este, fără îndoială, una dintre surprizele cinematografiei spaniole cu buget redus. Sinceritatea imaginilor din acest film este unul dintre atuurile regizoarei Marina Lameiro, aflate la debut. Ea surprinde multiplele fațete pe care le poate avea portretul unei generații acuzate că nu vrea să crească, să se maturizeze. Tineri care par să poată supraviețui doar renunțând la visele lor - acestea fiind, fără nici o îndoială, cel mai bun aliat al lor. Camera de filmat a Marinei surprinde o generație de tineri adulți de treizeci de ani, care par a fi pierduți în fața unui viitor excesiv de incert.

Rojo
Regia: Benjamín Naishtat

La mijlocul anilor ‘70, un om bizar ajunge într-un oraș de provincie liniștit. Aflat într-un restaurant, el începe să-l insulte, fără nici un motiv, pe Claudio, un avocat renumit. Localnicii îi iau partea avocatului, iar străinul este umilit și alungat din oraș. Mai târziu în acea noapte, străinul, hotărât să se răzbune, dă peste Claudio și soția sa, Susana. Avocatul urmează apoi o cale fără întoarcere care implică moarte, secrete și tăcerea oamenilor. Thrillerul Rojo a primit Premiile pentru cea mai bună regie, cel mai bun actor și cea mai bună imagine la San Sebastian.

La trinchera infinita

Regia: Aitor Arregui, Jon Garraño y José María Goenaga

Acest film, care a câștigat Premiile Goya pentru cel mai bun sunet și cea mai bună actriță principală (pentru Belén Cuesta), prezintă povestea lui Higinio și Rosa, proaspăt căsătoriți. Acţiunea are loc în 1936, când Spania cade pradă fascismului. Această perioadă tulbure este explorată din perspectiva unui bărbat (Antonio de la Torre) pus pe lista neagră de fascişti şi ascuns, temporar, de soţia lui, într-o gaură săpată în propria lor casă. Această ascunzătoare temporară va dura, însă, trei decenii…

O que arde
Regia: Oliver Laxe

Noul câștigător al celor două Premii Goya, precum și al Premiului Juriului Festivalului de Film de la Cannes, acest film povestește viața de zi cu zi a a două personaje, un fiu și mama sa, într-o lume rurală în pragul dispariției. Amador Coro a fost condamnat pentru că a provocat un incendiu. Nimeni nu îl așteaptă la ieșirea din închisoare... Tânărul se întoarce în satul natal, ascuns în munții din Galicia rurală, pentru a locui alături de mama sa, Benedicta, și de cele trei vaci ale lor. Viața continuă, urmând ritmul naturii, până când, într-o noapte, un incendiu devastează regiunea. O poveste aproape documentară transcendată de violența naturii, inclusiv a omului, și a misterelor sale.

Vitoria 3 de marzo
Regia: Víctor Cabaco

Filmul este o mărturie a masacrului din 3 martie 1976, din Vitoria, în care cinci muncitori au fost uciși de poliție în timpul evacuării unei adunări în biserica din cartierul Zaramaga, în contextul unei greve lungi. Pelicula lui Víctor Cabaco, Vitoria 3 de marzo, ne amintește la ce servește cinematografia politică, socială și angajată. Printre altele, la sondarea și eliberarea conștiințelor, făcând totodată apel la lupta împotriva uitării.

El viaje de Marta (Staff Only)

Regia: Neus Ballús

Nominalizată la Premiile Gaudí pentru cel mai bun film, cea mai bună regie și cel mai bun actor, El viaje de Marta (Staff Only) este o poveste ce pare simplă, la prima vedere, dar are un substrat complex. Un film emoționant care vorbește despre reconciliere: cea a unei fiice cu tatăl ei, cea a unui univers ciudat cu propria sa ciudățenie. Și face acest lucru cu claritate, frumusețe și un simț al umorului dezarmant.

Buñuel en el laberinto de las tortugas
Regia: Salvador Simó

O relatare magistrală a maturității tragice a marelui cineast aragonez, Buñuel en el laberinto de las tortugas nu este doar un portret incitant, temeinic și precis al operei lui Buñuel și al vicisitudinilor care, la începutul anilor 1930, au condus la crearea controversatului documentar Las hurdes. Tierra sin pan. Pelicula este totodată o scufundare în adâncurile personalității unui creator bântuit de propriile sale fantome, povestită cu o tehnică de animație simplă și printr-o viziune originală asupra prestigiosului cineast.

Un día más con vida

Regia: Raúl de la Fuente y Damián Nenow

Portret autobiografic al lui Ryszard Kapuściński, această coproducție polono-spaniolă relatează ultimele zile ale Angolei având statutul de colonie portugheză, în 1975, și consecințele acestei decolonizări. Un día más con vida a primit Premiile Cine Europeo, Platino și Goya pentru cel mai bun film de animație, precum și Premiul publicului la Festivalul de la San Sebastian.

 

Elcano y Magallanes: la primera vuelta al mundo

Regia: Ángel Alonso

În 1519, cinci nave au părăsit Sevilla cu 240 de oameni la bord. Doar unul a reușit să se întoarcă, având 18 marinari, în pragul morții. Protagoniștii acelei expediții finanțate de Regatul Castiliei au fost portughezul Fernando de Magallanes, comandantul expediției și basculul Juan Sebastián Elcano, omul care a reușit să ducă la bun sfârșit misiunea. Elcano y Magallanes: la primera vuelta al mundo a fost nominalizat ca fiind cel mai bun film de animație la Premiile Goya 2020.

 

×