Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De unde „se trage” numele de Guma - purtat de latifundiarul care a „botezat” satul autorului „Moromeților”? Distinsul etnolog Gheorghiță Ciocioi, el însuși vlăstar al Câmpiei dunărene, are cuvântul: „Nicolae Guma s-a născut în 1783, în Epir, satul Negades, Zagoria (lângă Ianina). Familia sa va deține terenuri întinse în nordul Teleormanului. Una dintre bisericile din Siliștea-Gumești a fost ctitorită de această familie epirotă - în subsolul ctitoriei aflându-se parte din mormintele Gumeștilor. Locașul, în care a fost botezat Marin Preda, este păstorit de peste trei decenii de un slujitor din satul meu natal - preotul Florea Vlaicu. Despre Siliștea-Gumești am scris în mai multe rânduri. Nu însă și despre numele de Guma”.
Dinspre Epir
Drept urmare: „Γκούμας (Gkoúmas/Gumas) este un nume specific mai ales Epirului, întâlnit atât la greci, cât și la aromâni și albanezi. Dicționarele onomastice și etimologice grecești socotesc a fi de origine arvanită (albaneză veche)”. Mai precis? „Guma/s (Γκούμας) este varianta populară arvanită a numelui Iakumís (Γιακουμής) din greacă, provenit fiind din Iacobos/Iacob (Ιάκωβος) - în Epir, multe prenume grecești și aromâne având parte de forme specifice ale dialectului arvanit. Contragerea și simplificarea consonantică în vorbirea epirotă vor conduce la transformarea lui Iakobos (Iακωβος) în Iakumi's (Γιακουμηˊς)/ Iakuma's (Γκιακουμαˊς). Iar de aici, Gkuma's/Guma (Γκουμαˊς). În dialectele epirote (aromâne, grecești, arvanite), grupul Γιακ- / Γκιακ- cade, numele de Iacov fiind cunoscut ca Guma/s (Γκουμάς). Prescurtări frecvente, de altfel, în Epir - la fel ca în cazul numelor Dimitrios (Δημήτριος) - Μήτρος (Mitros), Athanasios (Αθανάσιος) - (Θανάσης) etc. Nume des întâlnit în zona Preveza-Ianina. Ar fi «sunat» oare mai bine Siliștea-Iacobești decât Siliștea-Gumești?”.
Sensuri în paraclis
În continuare, o mirare „religioasă” - cum se tălmăcește cuvântul paraclis: „«Paraclis» e cunoscut, în română, ca având două sensuri: 1) o rugăciune ceva mai lungă decât cele obișnuite, adresată Maicii Domnului (cele două paraclise ale Născătoarei de Dumnezeu), ori, mai nou, unor sfinți; 2) o capelă de pe lângă o biserică (nu neapărat în apropierea ei). Istoria paraclisului, ca rugăciune, ar fi una lungă, creștinul de rând fiind convins că un paraclis, «făcut» vreme de 40 de zile «la rând», îi poate rezolva o problemă de viață, fie aceasta cât de complexă. Ce înțeles are însă cuvântul paraclis? A enumera toate locurile din Noul Testament în care termenul dat e folosit, în grecește, cu sensurile avute, în parte, ar însemna de-a dreptul o lucrare puțin mai greu de parcurs”.
Chemare și mângâiere
Atunci? „«Povestea» dată, pe scurt, ar fi aceasta: termenul παράκλησις (paráklēsis) e format din παρά (para) - «lângă», «alături» și κλῆσις (klēsis) - «chemare», din καλέω (kaléō) - «a chema». O «chemare lângă sine» - ca sens dintru început. O implorare, rugăminte. O chemare/rugăciune stăruitoare către Maica Domnului/un sfânt pentru a ne fi aproape/alături «la întristarea sufletului și la vreme de nevoie», o slujbă de cerere și ajutor («pentru chemare», mângâiere). Tot de aici, în greacă, παράκλητος (Paraklētos) - «Mângâietorul»/Duhul Sfânt (chemat și El la rugăciunile începătoare ale creștinului). - Discuția teologică, legată de Paraclet, ar necesita însă o abordare separată. Cât despre paraclisul ca o biserică mai mică, o «anexă», o capelă - παρακκλήσιον/ παρακλήσιον (parakklḗsion) - sensurile au rămas unele discutabile - de la cel de «oratoriu privat», la cel de o biserică de mici dimensiuni, de pe lângă unele biserici mai mari, mănăstiri sau palate. Astfel, παρακκλήσιον (parakklḗsion) e analizat ca: παρά - «lângă», «alături»; ἐκκλησία - «biserică»”.
Nume cu înțeles uitat
Cacica - locul cu rațe
„Comună în județul Suceava, cunoscută pentru salina de aici. Numele de Cacica este de origine polonă, satul fiind înființat la sfârșitul secolului al XVIII-lea de către mineri polonezi aduși pe aceste locuri pentru exploatarea sării. Kaczyka (pronunțat Kacika) provine din termenul polon kaczka (kacika) - «rață», cacica fiind o adaptare fonetică românească. De asemenea, kacika (качка) - rață, în ucraineană. Numele a fost dat de valea pârâului Soloneț, plină de stufăriș și mlaștini, unde se aflau sute de rațe sălbatice la începuturile salinei. Polonii vor numi astfel așezarea «Rața»/locul cu rațe - Kaczyka/Cacica”.
Striblea - maestru argintar
„Nume rar la noi, întâlnit în Moldova. Provenit de peste Prut și din Bucovina. La origine, nume/termen ucrainean. Din dialectalul rutean/ucrainean «striblo» (стрібло) - argint. Forma literară, astăzi, în ucraineană, sriblo (срібло) - apariția unui unui «t» epentetic, între s și r, «ușurând» pronunția în unele părți ale Podoliei și Ruteniei. Striblear (стрібляр) - maestru argintar, persoană care se ocupă cu argintăria, bijutier, argintar. Din îndeletnicirea dată, nume de familie, «striblear» ajungând în română Striblea”.
Stețco - fiul lui Ștefănuță
„Nume de familie des întâlnit în Maramureș (câteva sute de înregistrări) - zonă de confluență culturală, prin prezența unor localități ucrainene în regiunea românească din nordul țării -, în Basarabia și vestul Ucrainei. Steț este un diminutiv ucrainean pentru Stepan (Ștefan), terminația «ko» fiind una specifică în Ucraina la formarea numelor de familie. Astfel, Stețco (Стецько) poate fi tălmăcit prin «fiul lui Steț» (Ștefănuță, Ștefănel). În Ucraina, Stețco este cunoscut atât pentru «renumele» căpătat prin președintele autoproclamatei republici ucrainene (1941), Iaroslav Stețko - ales în funcție de facțiunea «Bandera», acesta fiind des invocat astăzi în presa rusă și ucraineană -, cât mai cu seamă prin folosirea lui în argoul tinerilor, dar și în folclorul contemporan (fapt datorat, se pare, unei piese de teatru de succes) - unde Stețko este socotit «Stețko - durko» - «Stețko prostul»”.
Guma/s (Γκούμας) este varianta populară arvanită a numelui Iakumís (Γιακουμής) din greacă, provenit fiind din Iacobos/Iacob (Ιάκωβος) - în Epir, multe prenume grecești și aromâne având parte de forme specifice ale dialectului arvanit. - Gheorghiță Ciocioi, etnolog
În dialectele epirote (aromâne, grecești, arvanite), grupul Γιακ- / Γκιακ cade, numele de Iacov fiind cunoscut ca Guma/s (Γκουμάς). - Gheorghiță Ciocioi, etnolog
Termenul παράκλησις (paráklēsis) e format din παρά (para) - «lângă», «alături» și κλῆσις (klēsis) - «chemare», din καλέω (kaléō) - «a chema». O «chemare lângă sine» - ca sens dintru început. O implorare, rugăminte. - Gheorghiță Ciocioi, etnolog
Numele de Cacica este de origine polonă, satul fiind înființat la sfârșitul secolului al XVIII-lea de către mineri polonezi aduși pe aceste locuri pentru exploatarea sării. - Gheorghiță Ciocioi, etnolog
Kaczyka (pronunțat Kacika) provine din termenul polon kaczka (kacika) - «rață», cacica fiind o adaptare fonetică românească. - Gheorghiță Ciocioi, etnolog
Citește pe Antena3.ro
