Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Etnologul Gheorghiță Ciocioi are cuvântul: „Lumea... O minune. Operă a Creatorului, a mâinilor Sale. La noi, lume și lumină spun totul. Aceeași rădăcină. Lumea ca o lumină. La greci, κόσμος e ordine, podoabă, armonie. La slavii estici mir e lume și pace. Cei sudici ne seamănă: lume (sveat) și lumină (svetlina) provin din aceeași rădăcină - svet - lume și lumină în același timp. E aproape de sfârșit Săptămâna Patimilor, a răscumpărării lumii, a ceea ce Ziditorul a făcut plin de pace, armonie și lumină dintru început. Se va încheia cu Învierea. Vom avea apoi Săptămâna Luminată. Întru plinătatea Luminii lumii...”.
Răstignirea
Alt mister risipit: „Românii sunt singurul popor care păstrează pentru crucificarea Domnului din Vinerea Mare termenul de «răstignire». Deși un cuvânt slav («rastegnati»/ «raztegna»), acesta nu este numirea consacrată pentru pătimirea și moartea de pe Golgota în nici o Biserică slavă. «Raztegna» are înțelesul de «a întinde», a trage puternic din toate părțile de ceva/de cineva («raz»/«ras» creează acest sens «multidirecțional» pentru «tegnati» - «a întinde»/ «trage»). În cazul dat, «a așeza», «a întinde» (mâinile, picioarele, prinzându-le în piroane - în această «întinsoare» - la «extremități») pe Cruce. Acoperă foarte bine, așadar, sensul întristătoarei cazne a Mântuitorului.”
Privegherea
Mai departe, desfacem miezul termenului „denie”: „Cuvânt împrumutat din slava veche - «bdenie». În general, la slavi, are sensul de priveghere - o slujbă care începe/ continuă noaptea, în ajun de duminici și mari praznice creștine. La români, cuvântul dat a devenit unul «specializat» - fiind întrebuințat, mai cu seamă, pentru zilele din Săptămâna Patimilor Domnului - preferându-se termenul de «priveghere» pentru restul slujbelor din ajunul praznicelor de pe parcursul anului. «Bdenie», ajuns «denie» în românește, provine din verbul medio-bulgar «bdea» - a rămâne/ sta treaz/ a nu dormi, a fi în alertă, a avea o atenție sporită, a veghea/priveghea. Așadar, slujbe la care se cuvine să fim cu luare-aminte din destul, acestea condensând cele mai importante momente ale mântuirii neamului omenesc, participarea noastră la evenimentele legate de zilele de pe urmă ale vieții pământești a Mântuitorului fiind una totală, intensă - cu mintea și inima - întru așteptarea Învierii.”
Prohodul
Dar „prohod”? Ce rezonanțe semantice are? „Doar la noi există numele de «prohod», folosindu-se un termen vechi slav - («provodu»), celelalte Biserici slave numind cu totul altfel slujba de îngropăciune, «prohodirea». Inclusiv «prohodul» Domnului. Înțelesul termenului slav este cel de procesiune, conducere, însoțire «petrecere» a cuiva la plecarea/ mutarea din această lume.”
Ziua cea Mare
Cea din urmă „lecție”: „După ce socotesc, asemenea nouă, ca sfinte și «mari zilele Săptămânii Mari/Patimilor (Sfânta și Marea Vineri, de pildă), parte din slavi (ucrainenii, belarușii, bulgarii, macedonenii) prăznuiesc «Ziua cea Mare». E numele pe care îl dau Paștilor (popular, numit, în trecut, și la noi astfel - la ei, numire de calendar) - Velikden/ Velikdeni etc. Da, nu spun Paști, ci Velikden (Ziua cea Mare; velik - mare; den - zi). Încă de la creștinarea lor au adoptat acest nume pentru principalul praznic liturgic al anului. Cel mai probabil, un calc după grecescul «μεγάλη ἡμέρα» (la greci, «au prins», totuși, doar Săptămâna Mare, Joia Mare, Vinerea Mare, Sâmbăta Mare, nu și Ziua cea Mare). Slavii apuseni (polonii, cehii, slovacii, slovenii) folosesc pentru Paști numele de «Noaptea cea Mare» (Wielkanoc).”
„Lume (sveat) și lumină (svetlina) provin din aceeași rădăcină - svet - lume și lumină în același timp.”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Doar românii păstrează cuvântul slav răstignire pentru crucificare.”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„«Bdenie», ajuns «denie» în românește, provine din verbul medio-bulgar «bdea» - a rămâne/ sta treaz/ a nu dormi, a fi în alertă, a avea o atenție sporită, a veghea/priveghea.”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
Citește pe Antena3.ro
