Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Format în ambianța mișcării socialiste de la începutul secolului al XX-lea, Mihail Sevastos a fost un fidel redactor și colaborator al revistelor ieșene și al presei de centru-stânga (secretar de redacție la «Viața românească», redactor la «Lumea», «Însemnări literare» și «Cuvîntul liber», director, din 1925 pînă în 1939 la «Adevărul literar și artistic» în perioada de glorie a publicației (marginalizat după atacarea unor politicieni antisemiți)”, sesiza criticul și istoricul literar Paul Cernat în prologul unei minibiografii închinate lui Mihail Sevastos.
Memorialistica dă caimacul
„De fapt - revenea profesorul Cernat -, importanța lui pentru istoria noastră literară nu vine din cronicile rimate («Rime sprintene») ori din poemele satirice sau lirice, nici din satirele care compun volumele sale publicistice timpurii («Cronici ieșene») sau de bătrânețe (bruioanele din «Documente omenești»), nici din romanul politic și de moravuri Camioneta verde (1935), bine scris dar fără substanță, sau din micile istorii naturale animaliere publicate spre sfârșitul vieții; nici măcar din șarmantele proze monografic-locale din «Aventurile din Str. Grădinilor» (1933), ci din paginile memorialistice”.
Interes sporit
Mai precis? „Schimbând ce e de schimbat, amintirile de la «Viața românească» ale lui Sevastos sunt echivalentul «Amintirilor junimiste» ale lui Iacob Negruzzi, cu o notă de umor în plus, și cu multe note de lirism în minus față de «Masa umbrelor» a lui I. Teodoreanu. S-au reeditat de curând. Mai modeste sunt amintirile din copilărie («Din copilăria lui Ionel»; de notat că pe Mihai Sevastos îl mai chema și Ion), în schimb amintirile de la «Adevărul literar și artistic» au un interes sporit”, aprecia istoricul literar Paul Cernat.
Operațiunea Tidal Wave
Mai mult: „De avut în vedere și azi rămâne «Cartea de bucate» din 1939, care îl așază în «galeria» scriitorilor noștri gastronomi din Moldova, de la tandemul M. Kogălniceanu - C. Negruzzi la colegul Păstorel. Last but not least, o constribuție documentară impresionantă a lui Sevastos e masiva «Monografie a orașului Ploiești» (prima de acest gen) întocmită cu mare acribie de un neploieștean; s-a spus că fotografiile ei mărite ar fi servit drept repere pentru cele douăzeci de raiduri de bombardamente ale aviației americane (operațiunea Tidal Wave) din 1943-1944”.
„Duminica Neagră”, aripi americane retezate la Ploiești
La 1 august 1943, Statele Unite ale Americii, cel mai important aliat al Rusiei împotriva Germaniei lui Hitler la acel moment, au decis declanșarea operațiunii militare păstrate în analele istoriei sub numele de Tidal Wave (Valul Uriaș), în esență un atac aerian masiv al bombardierelor îndreptat asupra Ploieștiului, mai exact asupra rafinăriilor și rezervoarelor de petrol (de menționat că România, condusă la acea vreme de mareșalul Ion Antonescu, era partenera de luptă a Germaniei). În misiunea americană au zburat nu mai puțin de 177 de bombardiere grele (B-24 Liberator), lansate surprinzător din Libia, de la Benghazi (atacurile aeriene erau lansate de regulă dinspre aeroporturile Italiei deja „curățate” de fasciști).
44 de avioane doborâte, 440 de soldați uciși
Avioanele morții au șarjat la altitudini foarte joase, având sarcina de a pulveriza depozitele de hidrocarburi românești, indispensabile armatelor motorizate ale Germaniei naziste. Tactica, aproape sinucigașă, a generat cea mai mare pierdere înregistrată vreodată de aviația SUA într-o singură misiune, nu mai puțin de 44 de aparate de zbor fiind doborâte de anti-aeriana româno-germană, iar alte 9 fiind declarate dispărute. 440 de soldați americani au fost atunci uciși în luptă, alți 220 fiind capturați. Și pentru ce? Rezultatul bombardamentului, unul ratat în mare măsură, n-a afectat câtuși de puțin producția de petrol a rafinăriilor ploieștene.
Cimitirul bombardierelor
Ulterior, rememorând acele clipe cumplite, americanii au rebotezat operațiunea Tidal Wawe cu numele de „Duminica Neagră”, iar Ploieștiul l-au numit nici mai mult, nici mai puțin decât „Cimitirul bombardierelor”. Cinci piloți americani au primit atunci Medalia de Onoare, trei postum însă, cele mai multe medalii decernate vreodată de Forțele Aeriene Americane în cadrul aceleiași misiuni.
Amintiri cu corifei (cu barbă)
Amintiri de la Viaţa românească este o scriere memorialistică solidă și captivantă în care Mihail Sevastos a reușit să reconstituie, magistral și credibil, istoricul, atmosfera și spiritul revistei conduse de Constantin Stere și G. Ibrăileanu între 1906 și 1932. Dar să reținem aici, întru exemplificare, două întâlniri care au influențat în mare măsură destinul lui Sevastos. Prima, consumată între Mihail și Constantin Stere, degajă și astăzi spaimă, dacă nu o groază de poveste: „În întuneric și în pustietate, în vântul amestecat cu zloată, am simţit deodată o primejdie. La pâlpâirea unui bec, am zărit silueta unui om vânjos și grăbit care - după mintea mea de copil - nu-mi putea fi decît vrăjmaș. […]. Peste câteva clipe, în lumina scăzută a felinarului, am putut vedea mai bine dușmanul: era un om cu o uriașă barbă neagră dată într-o parte de vânt, cu niște ochi sfredelitori, cu un baston noduros în mână. Am îngheţat. […]. Această apariţie de groază din copilăria mea fusese Constantin Stere”.
Ochi argint viu
Și a doua întâlnire, de data aceasta cu celălalt corifeu al «Vieții Românești», Garabet Ibrăileanu, cel care i-a fost și profesor lui Sevastos, preț de câteva luni, la liceul-internat: „Parcă-l văd pe catedră, într-o clasă spaţioasă, ale cărei ferestre dădeau într-o livadă. Cei vreo douăzeci de elevi tăceau chitic. Răsuna numai glasul melodios, puţin nazal, al profesorului. Avea părul castaniu- vâlvoi… și o barbă cam roșcată - în neorânduială. Sub fruntea înaltă îi jucau ca argintul-viu ochii căprui-negri, pătrunzători, plini de vioiciune, inteligenţă și spirit. Nimeni nu-și îndepărta privirea de la ochii aceștia. Cred că dacă ar fi căutat cineva să se ascundă de tăișul lor, ei s-ar fi luat după dânsul, l-ar fi descoperit și-n gaură de șarpe și l-ar fi silit să fie atent. Dar nimeni nu se ferea de ochii dascălului, căci ei nu inspirau teamă, ci ne atrăgeau, fermecându-ne”.
Braț la braț cu Topârceanu
Licențiat în Drept la Facultatea din Iași, avocat cu patalama, Mihail Sevastos a întreținut o amiciție sinceră cu poetul George Topârceanu, cu care a și semnat, de altfel, sub pseudonimul T&S, o varietate de texte pentru reviste, periodice și ziare din Iași.
56 de ani se vor fi împlinit pe 24 septembrie 2023 de la moartea lui Mihail Sevastos
Importanța lui Mihail Sevastos pentru istoria noastră literară nu vine din cronicile rimate ori din poemele satirice, nici din romanul politic și de moravuri, ci din paginile memorialistice”, Paul Cernat, istoric literar
De avut în vedere și azi rămâne «Cartea de bucate» din 1939, care îl așază în «galeria» scriitorilor noștri gastronomi din Moldova, de la tandemul M. Kogălniceanu - C. Negruzzi la colegul Păstorel”, Paul Cernat, istoric literar
Fotografiile mărite ale «Monografiei orașului Ploiești» (n.r. - semnate de Sevastos) ar fi servit drept repere pentru cele douăzeci de raiduri de bombardamente ale aviației americane (operațiunea Tidal Wave)”, Paul Cernat, istoric literar
Format în ambianța mișcării socialiste de la începutul secolului al XX-lea, Mihail Sevastos a fost un fidel redactor și colaborator al revistelor ieșene și al presei de centru-stânga”, Paul Cernat, istoric literar
