Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Desi dificila, departajarea valorica a magnificelor orchestre care au "defilat" pana acum pe podiumul Ateneului Roman sau pe acela al Salii Mari a Palatului devine totusi posibila daca tinem seama de culoarea specifica a sonoritatii de ansamblu si chiar de "culoarea" repertoriului abordat.
Impresia pe care a lasat-o Orchestra Filarmonicii din Israel – pe intregul parcurs al concertului din 19 Septembrie – a fost aceea a unei omogenitati nefisurate a sunetului, in toate compartimentele, astfel incat colectivul israelian a rasunat ca un singur instrument, care intona de fiecare data un Acord Perfect Consonant. Faptul nu trebuie sa ne mire insa: de aproape patru decenii, la pupitrul ei se afla dirijorul ales "pe viata", Zubin Mehta!
Alaturi de opusuri semnate Brahms, Bruckner, Mahler, Stravinski, Schönberg etc., stau si cele de Ceaikovski. Bogatia lor coloristica, ce exprima in egala masura dispozitiile si predispozitiile psihice ale compozitorului, in contraste puternic conturate, a constituit argumentul decisiv pentru includerea lor de catre Mehta printre lucrarile "reprezentative pentru calitatile artistice ale Filarmonicii din Israel". Trei dintre ele au conferit omogenitate si programului prezentat luni seara, la Sala Mare a Palatului.
Andante Cantabile pentru violoncel si orchestra, op. 11, a avut efectul unei "cortine" pictate in culori pastelate. Muzica parea sa se infiripe de la sine, sub bagheta calma, afabila, comunicativa, a dirijorului. Inca de la primele masuri au atras atentia frumsetea sunetului orchestrei si cultul pentru diferentierile de nuante.
Odata "cortina" ridicata, am patruns in lumea plina de exuberanta, dar si de melancolie si sperante iluzorii, a Concertului in Re major pentru vioara si orchestra, op. 35. Sunetul cald al viorii lui Vadim Repin, frazele elegant arcuite, tehnica spectaculara si, deopotriva, spiritualizata au concordat cu unicitatea sunetului orchestrei, transformata de gestica ponderata, dar bine articulata a dirijorului, in partener egal al instrumentului solist.
Ca un genetician, Vadim Repin a reusit sa extraga de dincolo de sunete, vibratiile sufletesti in starea lor pura, atenuand tenta sentimental- edulcorata din Canzonetta. Totodata, el a reconsiderat multitudinea schimbarilor de tempo si agogica din finalul Allegro vivacissimo, considerandu-le ca meandre cat se poate de fi resti ale naturii launtrice a autorului.
In piesa Carnaval la Venetia de Paganini, oferita ca supliment, virtuozitatea lui Repin a egalat-o, poate, pe cea unei... soprane de coloratura! Programul s-a incheiat cu Simfonia a IV-a in fa minor, op. 36, supranumita "a Fatum-ului" (a Destinului), magistral construita de catre Zubin Mehta. Mai tensionate, mai tragice si mai sfisietoare decat cele din partitura Concertului, schimbarile dinamice, ritmico-melodico-timbrale au fost temperate de Zubin Mehta prin recursul la o rigoare metrica severa, cu accente plasate algoritmic in alcatuirea frazelor, asemenea accentelor prosodice. In loc sa se reverse excesiv de patetic, nelinistile lui Ceaikovski s-au manifestat intre disperare si izolarea in oaze de echilibru efemer.
Sub bagheta lui Mehta, crescendourile se formau precum valurile agitate ale oceanului – venind din adancuri intunecate, avansand cu forta misterioasa, imprevizibila, pana la declinarea in forta a identitatii lor!
In Andantino in modo di canzona, Ceaikovski pare a se pune de acord cu sine si cu Destinul, prin unisonul corzilor. Interesant modul in care dirijorul a inteles sa priveasca interventiile scurte ale suflatorilor: ca pe niste crochiuri, bine individualizate, plasate pe fondul monocrom al orchestrei. Celebrul Scherzo. Pizzicato ostinato a instaurat o stare de bucurie zburdalnica, dansanta. Dar, ca in tragediile antice, el a avut doar un rol de anticipare a dramei ce avea sa urmeze in Allegro con fuoco. Alamuri sententioase, crampeie de vals, linii melodice generoase, precipitari si relaxari ritmice, tratari contrapunctice stricte, crescendo-uri de un paroxism inimaginabil au fost "biciuite", tinute "in friu" de Mehta, ca si cand ar fi intentionat sa impiedice caderea in neant a compozitorului! Si a reusit!
Valsul din Lacul lebedelor ales ca bis a mai prelungit cu cateva minute incantarea produsa de acest vrajitor indian al baghetei!
Opinii
● Grigore Constantinescu –.. Simfonia a fost colosala! Asa iti doresti s-o pastrezi in suflet! Despre Vadim Repin nu doresc sa vorbesc...m-a lasat indiferent. As spune ceva despre sunetul orchestrei. Corzile, alamurile sunt impresionante, iar suflatorii de lemn sunt ca niste pasari! Orchestra este superba, cred ca depinde si de cine o dirijeaza si este asa cand o dirijeaza Zubin Mehta!
● Profesor dr. Mircea Penescu, meloman - Ma simt privilegiat ca am avut ocazia sa-l reintalnesc pe Zubin Mehta intr-o seara memorabila, un demiurg, care a transformat o orchestra intr-o fi inta vie, capabila sa exprime la unison sentimente. Zubin Mehta este unul dintre cei mai mari dirijori ai timpurilor noastre, cu o noblete, cu o distinctie, cu o aura nobiliara rare! Tot timpul m-am gandit ca seamana cu Enescu, un Enescu mai creol, inca neatacat de suferinta. Este un dirijor charismatic si fluxul pe care il transmite atat catre orchestra cat si catre sala, acel ceva imponderabil si greu de explicat, se simte puternic! Repin este desigur un mare violonist, care tinde sa atinga performantele lui Salvatore Accardo. Ceaikovski merge in acest concert pana la contorsionare si durere, nu e loc de artifi cii, de scantei. Chestiunile de virtuozitate sunt secundare. Am simtit ca dirijorul vrea sa-l tina in frau si nu a putut. In bis Repin a fost superb!
Ecaterina Stan
