Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
● Cea mai importanta amintire este aceea cand am fost director al acestui festival in 1998 si am realizat cateva lucruri deosebite. Atunci cred ca am reusit sa initiez o noua politica in cadrul acestui festival si anume descentralizarea: nu era numai un eveniment al Bucurestiului ci unul al Romaniei. Pana astazi aceasta fi losofi e s-a pastrat si s-a extins. Desigur am o amintire deosebita a interpretarii in concert a Operei Oedipe cu Monte Peterson, care nu mult dupa aceasta a si murit in mod tragic – un mare, mare interpret. Retin de asemenea si Concursul care a promovat importante talente in domeniul viorii, cantului si pianului. Festivalul a devenit un eveniment important in lume, el este inclus in Uniunea Europeana a Festivalurilor si joaca un rol deosebit in viata muzicala a Romaniei.
● Anul acesta, Domnule Foster, se implinesc 130 de ani de la nasterea lui George Enescu si a lui Béla Bartók. Cu aproape 20 de ani in urma, ati avut curajul sa realizati o importanta inregistrare cu Opera Oedipe. Ce a reprezentat acel moment in cariera Dvs.?
● Cum as putea sa uit acest moment? A fost prima inregistrare in limba originala – franceza – cu o incredibila distrubutie: José van Dam, Barbara Hendricks, Nicolai Gedda, Brigitte Fassbaender. Sunt foarte mandru de aceasta inregistrare, a fost o mare provocare sa faci acest lucru la Monte Carlo si cred ca este o inregistrare de referinta pentru creatia enesciana.
● Ati avut curajul sa luati asupra Dvs. aceasta provocare si astfel George Enescu a inceput sa fi e mai cunoscut printre muzicieni si melomani, si toti au devenit mult mai interesati de creatia sa.
● Este adevarat ca Enescu nu va fi la fel de popular ca Johann Strauss, dar astazi este din ce in ce mai cunoscut si apreciat de tot mai multi interpreti. Sunt bucuros ca am putut avea o contributie conferindu-i lui Enescu o mai intensa universalitate. Multi dirijori care nu sunt romani ii interpreteaza muzica si multi solisti se apleaca asupra partiturilor sale. De curand pianistul Yefi m Bronfman mi-a marturisit ca ar dori sa interpreteze Sonata a III-a daca ar gasi un violonist deosebit. Interesul pentru creatia enesciana este din ce in ce mai mare. Octuorul a fost interpretat de mai multe formatii camerale. Trebuie sa va marturisesc, fara falsa modestie, ca ultima mea inregistrare cu Octuorul, in aranjament propriu pentru orchestra mare, a fost realizata cu Filarmonica din Monte Carlo si se bucura de apreciere. Programez in concertele mele lucrari de Enescu ori de cate ori pot.
● Dvs. ati avut curajul sa rupeti portile secrete ale creatiei enesciene si sa-l promovati.
● Dar am un mare suport in orchestra Filarmonicii din Monte Carlo – am avut nevoie de multi bani mai ales pentru inregistrarea operei Oedipe, si toate acestea s-au realizat cu ajutorul Printului Rainier – fara suportul Altetei Sale ar fi fost imposibil sa ducem la bun sfarsit proiectul nostru. Cel care de asemenea a avut un imens curaj si pe care il apreciez foarte mult a fost Alain Lancerot de la EMI – atunci cand i-am propus opera Oedipe nu a stat mult pe ganduri si a acceptat sa se alature proiectului. Pentru EMI a insemnat un foarte mare efort fi nanciar, dar Alain Lancerot nu a regretat niciodata aceasta. Au fost si nenumarate nominalizari si premii (printre ele, Charles Cross) iar in multe tari a fost considerata inregistrarea anului. A fost un proiect foarte reusit.
● Dar sa revenim la activitatea Dvs actuala. Sunteti din ce in ce mai legat de orchestra simfonica Gulbenkian.
● Noi am fost la Bucuresti si am interpretat Simfonia VI-a Culori de Pascal Bentoiu. Dan Grigore mi-a spus atunci ce uimit este de nivelul orchestrei. A fost la acea vreme un hit secret al festivalului deoarece nimeni nu cunostea ansamblul. Calouste Sarkis Gulbenkian a fost un om bogat care si-a realizat averea din petrol, dar care iubea arta si mai ales muzica si a pus bazele unei Fundatii pentru cultura, cu o frumoasa sala de concerte, cu spatii pentru expozitii, cu o impresionanta biblioteca – iar la Lisabona a construit, dupa cel de la doilea razboi mondial, o cladire pentru artisti. Ansamblul a debutat ca unul foarte restrans si s-a amplificat peste ani, sprijinit de entuziasmul administratiei Fundatiei. Suntem foarte mandri de orchestra si corul nostru, deoarece corul a fost implicat in diverse productii sub bagheta lui Riccardo Muti sau Lorin Maazel. Este unul dintre cele mai bune coruri din Europa. Si orchestra este foarte buna. Dorim mereu sa-i crestem nivelul, am marit numarul inregistrarilor pentru unele Case de Disc – de exemplu Penthaton – cu un repertoriu interesant, cu solisti deosebiti.Am inregistrat Chopin, Rahmaninov, Grieg cu pianisti renumiti, Recviemul de A. Salieri – o piesa deosebita, plus opusuri ungaro-romane de G. Ligeti, B. Bartók, Z. Kodály. As mentiona Concertul Romanesc de Ligeti si una din Rapsodiile pentru vioara de Bartók. Avem asadar un repertoriu foarte bogat si variat. De curand am inregistrat o opera de Gordon Getty intitulata Usher House – cred ca va fi o interesanta prezenta editoriala pe plan international.
● Varietatea si diversitatea repertoriala a orchestrei simfonice Gulbenkian este relevanta nu numai pe planul inregistrarilor.
● Interpretam repertoriul baroc cu specialisti ai acestui domeniu si sunt sigur ca pentru orchestra este important s-o faca. Apoi R. Wagner, A. Bruckner, interpretam opere in concert. In mai am realizat trei opere de Mozart pe libretul lui Da Ponte. In fiecare stagiune includem fascinante opere in concert. Anul viitor, Bertrand De Billy va realiza Tannhuäser iar Kiril Petrenko va canta Siegfried, si tot anul viitor vom face Ora spaniola de Ravel si apoi opere pe subiecte shakesperiene – Othello si Falstaff. Pentru anul Mahler am programat opera Die drei Pintos de Carl Maria von Weber, opera defi nitivata orchestral de Gustav Mahler. Este o opera de o mare frumusete si difi cultate, cred ca partida viorii este cea mai complexa din istoria teatrului liric, un fel de Pa ganini fara sfarsit. A avut mare succes si a fost unica interpretare a acestui opus in Europa. Dupa cum vedeti, repertoriul nostru este foarte vast si acest lucru reiese si din concertul de la Bucuresti.
● In festival interpretati opusuri semnate de C. Ives, L. Bernstein, G. Enescu si B. Britten.
● Programul releva diverse aspecte ale virtuozitatii orchestrale in secolul al XX-lea. Desigur opusurile lui G. Enescu se afl a mereu in carti. Am ales Suita a III-a Sateasca, este una dintre lucrarile mele preferate – trebuie sa remarc ca miscarile mediane releva imaginatia, fantezia deosebita a compozitorului intru desavarsirea unor frumoase tablouri. Impreuna cu Dana Ciocarlie am interpretat lucrarea de L. Bernstein – the Age of Anxiety si ne-am gandit ca o putem aduce si la Bucuresti, la Festival. Prima parte va cuprinde o piesa de Ives pe care Bernstein l-a iubit foarte mult, unul dintre pionierii muzicii nord-americane, iar partea a II-a va cuprinde lucrari de G. Enescu si B. Britten. In ultimii sai ani, Enescu a fost foarte legat de Britten, si ce poate fi mai bine dupa Suita lui Enescu decat Variatiunile lui Britten pe o tema de Purcell! Noi interpretam aceasta piesa fara narator, doar partea de orchestra. Este cu siguranta un concert pentru orchestra. Concertul nostru reprezinta puncte de vedere similare dar si diverse asupra unei perioade
istorice.
● Dle L. Foster ce va urma dupa festivalul bucurestean?
● Anul acesta am dirijat multa opera, colaborez intens cu opera din Hamburg – voi realiza Dama de Pica in regia lui Willy Decker, apoi cu orchestra Toscanini vom pleca in China pentru Anul Nou European cu o opera italiana, apoi va urma Hovnascina la Frankfurt, iar la Montpellier – o opera a lui Henri Sauguet, un important creator francez din secolul XX, si anume La Chartreuse de Parme. In ultimii ani mi-am propus sa fac opere necunoscute din creatia franceza.
● Dle L. Foster , in finalul interviului nostru, cateva ganduri pentru publicul din Romania.
● Va multumesc pentru fi delitatea si suportul pe care mi le acordati. Marturisesc ca este o mare bucurie sa fi u reinvitat mereu al festivalul George Enescu, unde odata am fost director. Astept cu nerabdare acest concert de la Bucuresti,
