Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O alăturare surprinzătoare a două nume cu rezonanţă şi o prietenie pe măsură, Damian Drăghici şi Nigel Kennedy. Două instrumente ce „ating” de fiecare dată când sunt „atinse”, naiul şi vioara. O singură scenă, Piaţa Constituţiei. O zi importantă, 8 mai. Un concert care nu trebuie ratat, „Classical Meets Jazz”.
Ca să poţi reuşi să surprinzi mereu şi mereu, ca să te poţi reinventa şi să aduci ceva nou, ca să rămâi prezent în memoria publicului, nu ajunge harul primit de undeva, de Sus. Mai ai nevoie de ceva. De o minte strălucitoare, ceea ce pentru o anumită parte a oamenilor se traduce simplu, o mică doză de nebunie. Oarecum echivalentul expresiei lui Motzu Pittiş, „toţi suntem puţin luaţi”. Damian Drăghici este un om cu o minte de genul acesta, în permanentă strădanie de a se depăşi pe sine însuşi, o perpetuă căutare de sine, într-o continuă efervescenţă creatoare.
O dată cu evenimentul din Piaţa Constituţiei nu numai că a reuşit să convingă un mare artist, Nigel Kennedy, să-i stea alături, dar a creat un repertoriu cu atât mai neobişnuit: muzică clasică, jazz, piese internaţionale şi muzică românească din perioada interbelică. Pe scenă vor urca doi artişti ce împărtăşesc o abordare vie, fluidă a muzicii de orice fel, două instrumente speciale, care au fiecare în spate o poveste fascinantă: vioara Guarneri a lui Nigel şi naiul electroacustic creat şi consacrat de Damian. Vioara lui Nigel a fost realizată de Giuseppe Guarneri în 1736, în Cremona, Italia, chiar peste stradă de atelierul lui Stradivarius.
Nigel Kennedy a înlocuit în mod surprinzător în 1990 vioara sa Stradivarius „The Cathedral” cu Lafont Gaurneri, numită astfel după violonistul francez Charles Philippe Lafont, care a deţinut-o la începutul secolului al XIX-lea. După moartea lui Lafont în 1830, vioara sa a trecut prin mâinile mai multor restauratori şi colecţionari, până a ajuns în 1880 la marele violonist rus Adolf Brodsky. După moartea acestuia, vioara Guarneri Lafont a rămas în umbră, până când Nigel Kennedy a cântat pentru prima dată la acest instrument în concert la Oslo. „A fost tot ceea ce au spus şi chiar mai mult – calităţile tonului erau extraordinare şi suna mult mai sofisticat. A fost un moment suprem pentru mine: cânt la vioară de când aveam 5 ani, m-am chinuit şi am atins toate culmile convenţionale, şi totuşi abia în acel moment am putut să-mi ondulez degetele în jurul unei viori de mare valoare şi să o simt a mea”, spune Nigel Kennedy în autobiografia sa „Always Playing”.
Dacă Nigel aduce pe scenă o vioară veche de aproape 300 de ani, Damian răspunde cu un instrument complet nou, creat şi patentat de el însuşi: naiul electroacustic. Dintre multitudinea de instrumente la care cântă Damian Drăghici, naiul a reprezentat esenţa expresiei sale artistice şi instrumentul cu care a abordat muzica de jazz la cel mai înalt nivel. În muzica lui Damian, naiul nu mai reprezintă un instrument „world music” în contextul de jazz, ci este integrat cu celelalte instrumente tipice jazzului, sunetul astfel obţinut fiind unul nemaiauzit până acum, o adevărată premieră: naiul în muzica de jazz.
În iulie 2010, după zeci de naiuri cumpărate, construite special pentru el din orice esenţă de lemn posibilă, din sticlă, din metal, naiuri ce au fost apoi rupte, lipite, iarăşi distruse sau transformate de încercările şi testele lui Damian, artistul a reuşit să descopere secretul sunetului perfect al naiului, creând în premieră mondială un instrument care a fost prezentat în formă finală pe scena Sălii Palatului, în noiembrie 2010 în cadrul concertul „Jazz in the City”. Damian ne descrie această experienţă: „Naiul electroacustic, împreună cu noul meu procesor, îmi dă posibilitatea să scot sunete inimaginabile la nai, lucru care mă inspiră să cânt cu totul şi cu totul într-o altă manieră decât aş cânta la naiul acustic propriu-zis. Pe 8 mai, în Piaţa Constituţiei voi lega pentru prima dată un nai electroacustic la o cutie de efecte – rezultatul va fi o experienţă de neuitat, pe care doar cei care vor fi acolo o vor putea descrie.” „Classical Meets Jazz” se anunţă un eveniment surprinzător, o „legătură” primejdioasă a doi artişti neconvenţionali şi a două instrumente care marchează pe aceeaşi scenă trecutul, prezentul şi viitorul artei muzicale, care ameninţă să cucerească publicul românesc ,şi nu numai.
Citește pe Antena3.ro
