
Ancorată în imaginea dezolantă a unui sat brăilean înecat de ape, povestea scrierii textului poate să intereseze mai puțin, ba chiar deloc, reflecta Marin Sorescu, în Apa neîncepută, evocând dezastrul lăsat în urmă de marile inundații care au încercat România în anii `70. Matca este o piesă despre femeia surprinsă în exercițiul nașterii, când, față de măreția acestui eveniment, chiar potopul poate părea o neînsemnată și neputincioasă băltoacă, de trecut cu piciorul. O femeie râde de potop ținându-se cu mâinile de burtă. Această imagine-simbol transfigurează maternitatea într-un act de sfidare cosmică, în care viața, în expresia ei originară și fundamentală, își afirmă superioritatea în fața catastrofei, reușind, prin promisiunea regenerării, ieșirea din tragedie.
Irina, mergând spre casă, pare singura femeie din lume.
Ori ultima femeie însărcinată, pe umerii căreia apasă grija imensă pentru continuitate.
Alexander HAUSVATER: „O poveste de azi, o poveste despre supraviețuire, o poveste care duce la înțelegerea relației dintre om și om, om și viață, bărbat și femeie. Spectacolul ne introduce într-o lume unde timpul se zbate să supraviețuiască realității. Un mare dramaturg, poet și scriitor sună clopotul trezirii unui popor care merită să iubească și să fie iubit.”
Distribuție: Ofelia Popii, Claudiu Bleonț, Ioana Calotă, Ioan Paraschiv, Andreea Tănase, Antonia Boantă
Decor: Liviu Alecu
Costume: Viorica Petrovici

Muzică originală: Valeriu Borcoș
Video design: Constantin Șimon
Lighting design: Mihai Elian Culiță
Grafică animație: Mădălina Anton
Asistent regie: Antonia Boantă