Acum, o echipă de cercetători susține că adevărata cauză ar fi fost cu totul alta: o tumoră cerebrală rară care a provocat o urgență medicală fatală, scrie theconversation.com
Descoperirea, publicată în revista științifică Endocrinology, Diabetes and Metabolism, combină medicina modernă cu istoria artei și oferă o nouă explicație pentru unul dintre cele mai cunoscute mistere ale Renașterii.
Femeia care a inspirat una dintre cele mai celebre picturi din lume
Simonetta Vespucci a fost una dintre cele mai admirate frumuseți ale Florenței secolului al XV-lea.
Deși nu există dovezi absolute, majoritatea istoricilor de artă sunt de acord că ea a fost modelul lui Sandro Botticelli pentru mai multe personaje feminine, inclusiv celebra Venus din pictura Nașterea lui Venus.
Frumusețea ei era legendară. Moartea însă a venit neașteptat, în 1476, când avea doar 23 de ani.
Până acum, explicația acceptată era tuberculoza, o boală foarte răspândită în acea perioadă.
Ce au observat medicii în tablourile lui Botticelli
Totul a început în 2019, când o echipă formată din medici endocrinologi și istorici ai artei a analizat atent portretele atribuite lui Botticelli.
Privite unul lângă altul, tablourile par să surprindă modificări discrete ale chipului Simonettei:
- maxilarul pare mai pronunțat;
- arcadele sprâncenelor se modifică;
- țesuturile feței capătă un aspect diferit.
Pentru un ochi neavizat, schimbările sunt aproape invizibile.
Pentru un endocrinolog însă, ele seamănă izbitor cu efectele produse de o adenom hipofizar, o tumoră benignă care apare la nivelul glandei hipofize.
O tumoră mică, dar cu efecte uriașe
Hipofiza este o glandă cât un bob de mazăre, situată la baza creierului. Ea controlează aproape întreg sistemul hormonal al organismului.
Unele tumori dezvoltate aici produc cantități excesive de hormoni de creștere și prolactină, ceea ce poate modifica lent trăsăturile feței și chiar provoca simptome neobișnuite.
Autorii studiului spun că într-una dintre picturile lui Botticelli apare chiar un detaliu care ar putea sugera unul dintre aceste simptome hormonale.
Ce s-a întâmplat în ultimele zile din viața ei
Noua cercetare merge însă mult mai departe. Analizând scrisori și documente istorice, medicii au observat că ultimele zile din viața Simonettei nu seamănă deloc cu evoluția clasică a tuberculozei.
Potrivit relatărilor vremii, tânăra:
- s-a prăbușit în timpul unui bal;
- a acuzat dureri cumplite de cap;
- a început să vomite;
- a avut halucinații;
- a făcut febră;
- iar starea ei s-a agravat extrem de rapid.
Aceste simptome sunt compatibile cu ceea ce medicina modernă numește apoplexie hipofizară.
Ce este apoplexia hipofizară
Este una dintre cele mai grave complicații ale unei tumori hipofizare. Practic, tumora începe să sângereze sau se umflă brusc, provocând o presiune uriașă asupra creierului.
Pacientul poate prezenta:
- o durere violentă de cap;
- pierderea vederii;
- confuzie;
- vărsături;
- colaps rapid.
Fără tratament, afecțiunea poate deveni fatală în foarte scurt timp.
Două momente care ar fi putut declanșa tragedia
Cercetătorii cred că există două episoade din ultimele luni de viață ale Simonettei care ar fi putut declanșa ruptura tumorii.
Primul este prăbușirea ei în timpul unui dans energic la un bal.
Al doilea apare în unele cronici ale vremii și face referire la un presupus episod violent în care ar fi fost implicat Alfonso al II-lea de Aragon, ducele de Calabria.
Nu există dovezi certe, însă ambele situații ar fi putut favoriza hemoragia la nivelul tumorii.
Se poate demonstra după 550 de ani?
Nu.
Autorii studiului recunosc că nu există posibilitatea unei confirmări definitive. Nu există rămășițe biologice care să poată fi analizate, nici imagini medicale, nici teste genetice.
Tot ceea ce au la dispoziție sunt:
- picturile lui Botticelli;
- scrisori contemporane;
- descrieri ale simptomelor;
- cunoștințele medicale actuale.
Însă toate aceste indicii, puse cap la cap, conturează un scenariu diferit de cel acceptat până acum.
Când medicina și istoria artei lucrează împreună
Autorii spun că studiul demonstrează cât de valoroasă poate fi colaborarea dintre discipline aparent fără legătură. Un tablou poate deveni un document medical. O scrisoare veche de sute de ani poate descrie simptome pe care astăzi medicii le recunosc imediat.
Iar un mister istoric vechi de peste jumătate de mileniu poate primi, în sfârșit, o explicație plauzibilă.


