Ediţie de colecţie - Dida Drăgan

Într-un fel sau altul, toţi marii oameni de artă, indiferent că au aparţinut ­istoriei muzicii, literaturii sau picturii, ne sunt modele. Un model nu este pentru a fi ­imitat, ci pentru a te raporta la el. Nu trebuie să devină idol. E bine să priveşti de departe lumina cuiva şi să nu te apropii prea mult, fiindcă-ţi poţi rupe aripile.

Mărturisire

Într-un fel sau altul, toţi marii oameni de artă, indiferent că au aparţinut ­istoriei muzicii, literaturii sau picturii, ne sunt modele. Un model nu este pentru a fi ­imitat, ci pentru a te raporta la el. Nu trebuie să devină idol. E bine să priveşti de departe lumina cuiva şi să nu te apropii prea mult, fiindcă-ţi poţi rupe aripile.

Am găsit modele în sensul de curăţie morală, adevăr sau ­valoare în oameni simpli, cu nume necunoscut şi, fireşte, am găsit modele în oamenii pe care-i admir fără să ­încerc să le fiu asemeni, dar împrumutând de la ei sensul dăruirii în artă şi în felul de a fi. Admir cu smerenie marii mânuitori de penel, marii scriitori şi, fireşte, pe cei dăruiţi muzicii. Între Coloana Infinitului şi Mai am un singur dor se întinde pe cerul românesc năframa Mariei Tănase, care pentru mine este chiar cerul la care se uită fiecare artist, care a avut şansa şi neşansa de a se naşte pe pământul de sub cerul acestor nemuritori. Sunt un om credincios nu numai datorită educaţiei din familia mea, de români ortodocşi, care, nefiind în ­circuitul ateu, ci fiind nişte oameni simpli, au fost liberi să respecte datinile noastre.

Crăciunul a fost Crăciun, Paştele – Paşte, posturile şi sărbătorile de peste an au fost la fel. Sunt credincioasă pentru că Dumnezeu s-a îndurat de mine şi a făcut din fiinţa mea vasul în care a ­turnat o picătură de har. Credinţa nu e un spectacol, este un lucru intim şi fierbinte care e lucrarea sufletului ­fericit că se poate însenina prin rugăciune.

Am considerat întotdeauna că adevăraţii artişti sunt ­personalităţi distincte, adevăraţi mesageri ai Lui ­Dumnezeu, oameni în stare să-şi poarte crucea talentului până la capăt. Ei pot converti substanţa artistică în esenţă creativă, ceea ce conduce la luminarea spiritului şi ­construirea de sine – ­libertate, artă, religie. Nu cred în talentul care nu are o bază culturală. Stilul este o problemă de construcţie personală. Sfaturi primesc de la orişicine, asta nu înseamnă că le şi urmez. Le urmez doar pe acelea care mă ajută să mă apropii de mine însămi. Eu nu cânt pentru public aşa, în general, ci pentru fiecare om în parte. Eu nu mă adresez maselor, ci fiecărui om cu viaţa lui, cu emoţiile şi destinul lui. E o relaţie de iubire în care mă cheltui şi sunt gata să pierd. Fiecare cântec e o aruncare în groapa cu lei. Sunt pregătită pentru cruzimea celor care nu vor sau nu sunt apţi să mă înţeleagă. Arta nu ţine doar de meserie şi de exerciţiu, ea ţine de har. Cred că o rază a Lui ­Dumnezeu m-a călăuzit ­întotdeauna. Legătura cu ­Dumnezeu este cea mai

înaltă formă de iubire, ea presupune intimitate şi forţă interioară, pentru că iubirea este forma supremă de divinitate din noi. Sper să înţelegeţi din felul în care cânt tot ceea ce e de înţeles.

• Dida Drăgan