x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editie de colectie Dida Drăgan Lucrare pentru artistă

Lucrare pentru artistă

de Anca Alexe    |    14 Ian 2008   •   00:00

O prezenţă aparte pe sce­na muzicii uşoare ro­mâ­­neşti şi o per­so­nalitate deo­se­bită…

O prezenţă aparte pe sce­na muzicii uşoare ro­mâ­­neşti şi o per­so­nalitate deo­se­bită…

 

Criticul de artă Mircea Bar­zuka ne-a vor­bit despre o la­tură mai mult sau mai puţin cunoscută a interpretei: pasiunea pentru artă. “Dida este într-adevăr preocupată de artă. În afară de acest lucru, ea cultivă, ca om, relaţiile care pot să-i îmbunătăţească sau să-i creeze o stare favorabilă activităţii pe care o desfăşoară. Eu, personal, o cunosc de mai multă vreme şi am apreciat-o întotdeauna pentru ţinuta sa deosebită.

Pasiunea Didei pentru pictură este una mai veche. A avut, presupun că şi acum mai are, o lucrare de Margareta Sterian, o floare creată încă din anii ’82-’83. Figurează într-o carte şi se numeşte «Lucrare pentru artista D.D.», fiindcă aşa i-a consacrat-o Margareta Sterian. Şi aici, în ma­terie de artă, Dida pune accent pe valori. Îi place foarte mult pictura generaţiei interbelice, adică o generaţie care a fost rău înţeleasă în anii comunismului, dar care cuprinde vâr­furi extraordinare ale artei ro­mâ­neşti. Vârfuri fără de care pic­tura modernă, din ziua de as­tăzi, nu ar mai avea nici o jus­tificare. Ar părea că s-a năs­cut din gol! Sigur că o interesează şi lucrurile moderne, pentru că frecventează anumi­te expoziţii, anumiţi artişti.”

 

FEMINISMUL. “Aşa­dar, patima Didei pentru pictură s-a născut dintr-o admira­ţie, cum spunea ea, «pentru pic­tura feminină». A căutat me­reu nişte corespondenţe în ce­lelalte arte. Adică era interesată de muzica femeilor, la un moment dat chiar îmi povestea despre Nancy B. şi multe alte compozitoare care erau totuşi nume importante, deşi nu erau foarte vehiculate. La fel a pro­ce­dat cu pictura. Ea a ­admirat prezenţele acestea feminine, care în timpul dictaturii nu au fost susţinute. Din această în­ţe­legere pentru arta feminină a luat fiinţă pasiunea sa, ce a mers în speci­al către acele nu­me sonore care se exprimaseră şi în timpul avangardei. E vorba despre Ţu­cu­lescu, despre Margartea Ste­rian, despre Lu­cia D. Bă­lă­ces­cu şi despre alte personalităţi feminine: Nuţi Acon, Rodica Ma­niu etc. Este foarte dificil să tragi concluzii asupra sim­ţului artistic. Eu nici nu am întrebat-o cum s-a năs­cut pasiunea sa pentru pictură, dar cert este că e foarte ve­che şi s-a manifestat pentru arta femeilor.”

 

AVENTURĂ SPIRITUALĂ. “Dida are un discer­nământ aparte. Nu trebuie nea­părat să fii foarte şcolit în le­gătură cu arta plastică. La un moment dat se creează o le­gătură inexplicabilă între pri­vitor şi artist. Sunt persoane care nu au deloc cultură, dar care, atunci când intră într-o ex­poziţie, se reped direct la lu­crul cel mai frumos. Este o atrac­ţie, o aptitudine specială pentru acel lucru. Şi cred că Dida aşa a început, cu această aptitudine a ei pentru lucrurile mai speciale. Ca dovadă, şi cântul a fost deosebit. Probabil că este vorba de o căutare a lu­cru­rilor care dau posibilitatea unei aventuri spirituale, nu a unei cunoaşteri obişnuite, şco­lăreşti.

Am fost la Dida acasă. Lo­cu­inţa ei este modestă, cu lu­cruri frumoase, alese cu gust. Un interior în care îţi face plă­ce­re să te întâlneşti cu ea. Am­bianţa casei este dată mai mult de ea decât de lucrurile din jur. Are opere interesante, având în vedere că din 1982 ea a avut lucrări de Margareta Sterian.”

 

CELE BUNE. “Îi doresc Didei să mai lase deoparte mo­destia. Ea este foarte modestă în ciuda apariţiei şi apa­renţei ei. Şi o persoană timidă. Să-şi confecţioneze o toaletă cum avea Marlene Dietrich, în fil­me­le acelea în care apărea cu hai­na de lebădă. Şi îi mai do­resc să organizeze un recital pentru că oamenii au nevoie de ea. Cu schimbările care s-au produs în vocea ei, cu noile melodii, cu aplicări spre lucruri mai moderne, ar putea face lucruri măreţe.

Ori de câte ori vorbesc cu ea, mereu o întreb: Ce faci ?, iar ea îmi răspunde «Am eu grijă! Repet!».. «Păi bine, bine – îi spun –, dar când ne arăţi ce ai repetat?». Asta îi doresc Didei… toate cele bune!”

 

“Sunt o împătimită a picturii ­interbelice româneşti, care este uluitoare şi necunoscută. Am început un demers pentru a găsi un spaţiu muzeal unde să fie expusă Margareta Sterian. E foarte greu, dar eu voi reuşi”

Dida Drăgan

×
Subiecte în articol: dida drăgan 14 ianuarie 2008