"Îmi e dor de ei"

Realizatoarea de televiziune din Republica Moldova, Silvia Hodorogea, i-a cunoscut îndeaproape pe Doina şi Ion.

Realizatoarea de televiziune din Republica Moldova, Silvia Hodorogea, i-a cunoscut îndeaproape pe Doina şi Ion.

Silvia Hodorogea simte un mare gol în urma dispariţiei celor doi, o mare pierdere, de parcă i-ar fi dispărut cineva scump din familie. "Este o durere care nu mai trece şi nu simt doar eu asta, ci foarte mulţi oameni."

Realizatoarea spune că Doina şi Ion erau distincţi prin repertoriul extraordinar. "Prin cântecele lor au reaprins în sufletele noastre cele mai sfinte idealuri, credinţa, iubirea. Au fost primii care au cântat imnuri deosebite, au cântat revenirea acasă a grafiei latine, revenirea tricolorului, a limbii române, chiar şi cântecele lor de dragoste erau de o frumuseţe şi de o candoare... Erau trăite, pentru că erau îndrăgostiţi de viaţă, de unul, de altul, de băiatul lor, Cristofor. Erau cântece adevărate precum erau adevăraţi şi ei. Se certau, se adorau. Cântecele lor de dragoste au ceva înălţător."

DESCHIZĂTORI. Doamna Hodorogea spune că cei doi nu îşi dădeau aere de mari vedete, mergeau în turnee prin toate satele, prin toată Moldova. Mergea la Doina şi se puneau la sfat. "Era superstiţioasă. Din cauza invidiei persoanelor din muzica noastră credea că se va dezechilibra. În timpul luptei de pe Nistru au fost şi au cântat în faţa celor care luptau pentru independenţă... Apoi au încercat să răzbată, să se impună şi în România, cu greutate. A fost o lovitură la Mamaia, pentru că interpretarea lor, «Eminescu să ne judece», a fost trecută cu vederea. Visul lor din ultimii ani era să deschidă la Bucureşti Teatrul Unirea. Aveau şi câteva persoane care îi susţineau, dar a rămas un vis. Ei se zbuciumau mereu pe drumuri, Bucureşti – Chişinău, Chişinău – Bucureşti. Ultima revenire acasă a fost cumplită."

AMINTIRI. Cu o săptămână înainte de tragedie, Ion şi cu un prieten de la Băile Herculane au fost în casa familiei Hodorogea. "Ion cânta ultima creaţie a sa, «Noaptea marii beţii», pe versurile poetului Adrian Păunescu. Şi îmi explica unde cântă el, unde cântă Doina... Ridicau sălile în picioare prin cântecele lor." Acum, când nu mai sunt, au festival «Două inimi gemene», iar spectatorii ascultă cântecele lor în picioare. "Melodiile sunt cântate în limba română de interpreţi din mai multe ţări. Mama Doinei, doamna Eugenia Marin, este sufletul acestui festival pe care îl organizează cu sprijinul a mai multor oameni care nu îi uită. Cristofor e foarte talentat, urcă şi el pe scenă. Îşi iubeau băiatul foarte mult, dar aveau prea puţin timp să îi acorde. Mama Doinei a fost o adevărată eroină şi a rămas aşa. Doamna Eugenia Marin s-a ocupat şi de proiectul celor două cărţi care amintesc de Doina şi Ion. Mai multe personalităţi, muzicologi, actori, medici, le-au adus un omagiu. Şi se regăsesc şi cele mai frumoase cântece."

AMĂRĂCIUNE. Muzica lor răsuna foarte rar în ultima vreme din păcate. "Nu e drept ce li s-a întâmplat. N-am mai văzut atâta lume la funeralii, atâtea lacrimi şi flori, iar ei purtaţi prin tot oraşul, iar muzica lor se înălţa spre ceruri. Avem un monument la Chişinău, iar la crucea funerară sunt mereu flori vii, iar cine vine la cimitirul Central trece şi pe acolo. Îmi e tare dor de ei."