Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ludmila Paciulia era un copil ca mulţi alţii. Mai mult rus decât basarabean. În vara lui 1994 avea să se producă o schimbare radicală în viaţa ei.
Ludmila Paciulia era un copil ca mulţi alţii. Mai mult rus decât basarabean. În vara lui 1994 avea să se producă o schimbare radicală în viaţa ei.
Avea 11 ani şi tot dădea peste imagini cu Doina şi Ion Aldea-Teodorovici pe afişe sau calendare. Deschidea radioul în momentele când se anunţau cântecele lor. Parcă cineva îi sugera să ia aminte. Astfel că în puţin timp a îndrăgit cântecele lor, dar fără să le înţeleagă sensul, deoarece învăţa la o şcoală rusă. "Deşi mama mea e basarabeancă, a gustat de mică din viaţa «frumoasă» creată de noul regim, rămânând orfană în timpul foametei şi al deportărilor staliniste şi fiind crescută la o casă de copii în spiritul regimului ateu, fără nici un ideal."
În cântecele lor, Ludmila a găsit acea căldură care îi lipsea atât de mult. "În acea toamnă, când se împlineau doi ani de la plecarea lor fizică, Ion şi Doina au venit în viaţa mea." Fiind copleşită de vocile lor, de sinceritatea melodiilor, a simţit că mai este ceva dincolo de cele văzute şi a început să se roage pentru prima dată în viaţa ei, pentru aceşti oameni. Peste câteva luni a început să înţeleagă limba română. "În mintea mea roiau întrebări prea complicate pentru acea vârstă: de ce ei cântă despre Dumnezeu, pe când acasă mi s-a spus că Dumnezeu e o poveste născocită de bătrâni? De ce ei cântă cu atâta dragoste despre limba română, dacă la şcoală am învăţat că limba rusă e superioară celorlalte? De ce ei cântă despre poporul român, când profesorii ne-au spus că românii sunt cotropitori?"
CREŞTINAREA. Nu mai putea suporta acea şcoală rusă, acel mediu care promova minciuna. O durea că aceeaşi atmosferă domneşte şi în familia ei. "Plângeam duminica, ascultând cum bat clopotele la biserica pe care o vedeam chiar de la fereastra şcolii mele, la care însă nu fusesem vreodată. Doream foarte mult să fiu şi eu creştină, să fiu ca şi ei, să fiu mai aproape de ei", mărturiseşte Ludmila. Între timp a obţinut succese remarcabile la concursurile şcolare şi republicane de limba şi literatura română, a început să scrie poezii tot în limba Doinei şi a lui Ion şi s-a creştinat. "După ce m-am botezat mergeam la biserică pe ascuns cu profesoara mea de română, căreia i-am destăinuit această minune din viaţa mea."
INSPIRAŢIE. Ca să scape de şcoala rusă, dar şi să urmeze mai bine drumul arătat de ei, a plecat la colegiul de muzică. N-a spus nimănui că este rusoaică, cunoştea literatura română mai bine decât mulţi dintre colegii ei, deoarece o pasiona mai mult lectura decât muzica. Nimeni şi nimic nu o mai puteau opri. A început să frecventeze mai des biserica, intrând şi în corul bisericesc.
CĂNTĂRI PENTRU DOMNUL
Ludmila Paciulia activează în corul Bisericii Sfinţii Trei Ierarhi. "Am urmat Conservatorul din Chişinău. În calitate de muzicolog m-am specializat în domeniul muzicii bisericeşti de tradiţie bizantină, iar, la compoziţie, lucrarea mea de licenţă a fost o Liturghie în stil psaltic. Aş dori foarte mult ca, astfel, muzica lui Ion să sune şi în biserică. Ştiu cu certitudine că au fost oameni cu un mare curaj şi cu o mare credinţă, care continuă să lucreze şi după plecarea Lor la Domnul. Acum încerc să cultiv dragostea pentru cântec, pentru tradiţie, pentru tot ce e frumos elevilor mei la Liceul «N. Iorga» din Chişinău. Îi regăsesc mereu pe Ion şi Doina în aceşti copii, care în virtutea vârstei lor n-au fost nici o zi contemporani cu Ei, însă mă roagă mereu să mai cântăm o dată «Bucuraţi-vă», «Răsai», «Eminescu»."
CREAŢIE CENZURATĂ
Doamna Viorica Cucereanu a lucrat la Televiziunea Naţională din Moldova în perioada de vârf, când s-au manifestat cei doi interpreţi. "I-am cunoscut personal. Fiecare apariţie scenică şi fiecare cântec lansat era un adevărat eveniment şi nu doar unul artistic, ci şi unul cu un impact civic şi patriotic extraordinar. Am fost martora unor situaţii dramatice pentru noi toţi, pentru că, după moartea lor, creaţia le-a fost cenzurată în audiovizualul naţional. Ei mai apar cu nişte cântece de dragoste, dar esenţa lor civică, mesajul lor... cântecele lor unioniste, toate nu au mai răsunat din ’94", încheie cu dezamăgire doamna Viorica Cucereanu.
Doina şi Ion Aldea-Teodorovici au plecat din lumea celor vii cu doi ani
înainte ca Ludmila să-i descopere.
Însă muzica lor L-a adus pe Dumnezeu în viaţa ei
Citește pe Antena3.ro
