x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Ideile în care crede

0
Autor: Costin Anghel 05 Mai 2008 - 00:00

Sînt cîteva idei prin care Leşe se înfăţişează lumii. Sînt gînduri pe care vi le împărtăşeşte vouă.

Sînt cîteva idei prin care Leşe se înfăţişează lumii. Sînt gînduri pe care vi le împărtăşeşte vouă.

 

E un om greu de înţeles. De mulţumit. Cere foarte mult de la cei din jur, dar le şi oferă. Spiritual. Lumea lui se învîrte în jurul muzicii tradiţionale. Şi nu auzi prea des ceva de la Leşe care să nu facă referire la această muzică. Ei i-a dedicat ani buni din viaţă, pentru care a lăsat cîteva “lumi în spate”. Tîrgu Lăpuş, Baia Mare, Cluj... sînt lumile părăsite de Leşe pentru drumul său în viaţă, drum ce se leagă indiscutabil de muzica tradiţională şi mai ales de specia ei aparte, “horea în grumaz”.


EROAREA INDUSĂ. Leşe vorbeşte foarte des despre erori. Ale lui, ale celor din jur, ale lumii în care trăieşte. Este primul care-şi face autocritica şi se blamează pentru erorile proprii, dar nu tace nici cînd vine vorba de erorile celorlaţi: “Cînd am venit pe lume, îmi spunea mama că nu era atîta vrajbă. Oamenii erau mai vrednici şi învredniciţi. Se întîmpla în 1954, cînd viaţa politică era în schimbare. Satul nu apucase să se destrame în totalitate. Dar a venit vremea difuzorului... Era fală mare să ai difuzor în casă, puteai asculta muzici de tot felul. De unde să ştie bieţii oameni că pentru muzica ţărănească era începutul sfîrşitului, începutul politizării culturii tradiţionale. Muzicile din vatra satului începeau să fie asimilate. Se frămînta viitorul României, viitorul muzicii decadente. Din difuzor răsunau texte ciudate despre colectivizare, despre partid, despre muncitori. «Din Lăpuş la Baia Mare/ Numai zumzet de tractoare» sau «Eu, Tănase şi Ion/ Am lucrat şi la raion». De fapt, trăiam într-o eroare. Anii au trecut, viaţa m-a învăţat multe, m-a ajutat să-mi dau seama că trăiesc în eroare. Muzica din vatra satului, la prima vedere, poate înşela pe oricine. Mulţi s-au complăcut în această situaţie. S-au lăsat păcăliţi conştient, după care – la rîndul lor – au păcălit şi ei. De-a lungul anilor s-au minţit unii pe alţii şi tot aşa pînă astăzi. Şi noi avem naivitatea să ne întrebăm acum de unde atîtea modele false...”.


CREDO. Grigore Leşe are cîteva idei în care crede fără frica de eroare. Sînt ideile care îi ghidează o parte din viaţă, din acţiuni.

“Cred că din case mici ies oameni mari. Cred că un popor care îşi uită tradiţiile este în pericol de a se nărui spiritualiceşte. De aceea cred că pentru fiecare dintre noi întoarcerea la obîrşii este obligatorie. Cred în forţa mis­tică şi de creaţie a poporului meu. Cred cu tărie că menirea mea în această lume este să-mi  înnobilez strămoşii prin cîntec. Cred cu toată fiinţa mea în hore şi o consider matricea muzicală a românilor. Cred în pu­terea ancestrală a horii de a înfrunta timpul şi de a delimita locul nostru în lume. Cred că sînt eu, cel adevărat, numai cînd horesc.”

Cu aceste idei în minte, Leşe a adus un suflu nou oriunde s-a dus. La Tîrgu Lăpuş a creat un suflu nou pentru cultura tradi­ţională, a revigorat ceva ce începea să intre într-un timp al uitării. Mai departe... “La Cluj s-a creat un curent, am adus o altă mu­zică. Scara valorilor la Cluj s-a schimbat cînd Leşe s-a dus acolo. Am cîntat peste tot. Am cîntat într-un fel. Acum sînt altul, cînt altfel, mereu altfel. Trebuie să spun însă că niciodată nu s-a pus preţ pe muzica tradiţională.”

 

VIAŢA PREA PUŢIN CUNOSCUTĂ. Prea multe lucruri nu se ştiu despre Grigore Leşe. Despre viaţa personală a artistului, cu atît mai puţin. Sînt multe fabulaţii, “amintiri” inexistente sau fapte inventate. Decît să culegi basme, mai bine îl întrebi pe Leşe.

“S-a spus despre mine că mi-am lăsat familia. Eu aş vrea să mă lase pe mine cineva aşa cum mi-am lăsat eu soţia, pe Voichiţa, cu o casă în Cluj. Eu nu am luat de acolo nimic. Şi în urma mea nu plînge nimeni. La 25 de ani m-am însurat. Dar nu ştiu dacă a fost bine. Nu ştiu dacă am ales bine. M-am înţeles bine cu soţia mea, dar nu ştiu dacă era ce aveam eu nevoie. Nu a fost de ajuns. Am un băiat, Ciprian. De el s-au îngrijit mai mult socrii. A fost foarte bine pentru el. E un om care şi-a găsit drumul, un om care se va rea­liza în viaţă. Am divorţat de trei ani de Vochiţa, dar am rupt legătura cu oraşul Cluj, cu soţia de şapte ani. Nu sînt uşă de biserică, sînt un om dificil, sînt cu muzicile mele, cu ideile mele. Ştiu însă că, dacă m-am apucat de un lucru, l-am dus pînă la capăt.”

 

“De şapte ani sînt cu Iulia Gorneanu. De cînd am venit în Bucureşti. Iulia este cea care are grijă de mine, a avut grijă de mine, m-a ajutat. Mi-a schimbat viaţa şi m-a ajutat să trec de o perioadă neagră a vieţii mele. Totul s-a schimbat de cînd sînt cu ea. De la imagine, la comportament, la stil de viaţă. M-a ajutat să fac tot ce mi-am propus”

Grigore Leşe

Citeşte mai multe despre:   cred,   sînt,   lese,   grigore leşe 5 mai 2008

Serviciul de email marketing furnizat de