Amintiri smulse din suflet

Mai poartă verigheta, deşi este văduvă de 14 ani. Adina Mihalea nu a vrut alt tată pentru Ionuţ.

Mai poartă verigheta, deşi este văduvă de 14 ani. Adina Mihalea nu a vrut alt tată pentru Ionuţ.

In inima Piteştiului, la etajul opt al unui bloc tip cazemată, işi duc viaţa văduva şi fiul lui Ioan Luchian Mihalea. Adina şi Ionuţ, doi oameni care, cel puţin teoretic, ar fi trebuit să fie in stare să povestească cel mai mult despre bărbatul care le-a fost soţ şi tată. Intămplător sau nu, ei par să ştie cel mai puţin.

EXPLICAŢII. Adina a jucat rolul doamnei Mihalea, cu acte, doar trei ani. Asta deşi l-a intălnit pe Oanţă cu 13 ani inainte de căsătorie: "In 1977 am intrat in Song şi ne-am căsătorit abia in 1990. Nu s-a aprins scănteia. A fost ceva neaşteptat... Eram o simplă membră a grupului şi intr-o zi ne-am cununat.

Ne-am căsătorit la Piteşti, doar noi doi, fără martori. N-am poze, doar certificatul. Dorinţa lui a fost să fim doar noi doi, să nu fie hărmălaie. La biserică n-am ajuns. Am amănat, pentru că a fost şi botezul copilului", povesteşte Adina. Verighetele nu le-au dus la biserică. Şi totuşi, văduva işi poartă cu sfinţenie inelul cel necununat, pe măna stăngă. Nici măcar n-a indrăznit să şi-l dea jos, ca să nu lase loc de interpretări. Suficient căt a vorbit lumea că, in timpul căsătoriei, el stătea la Bucureşti, ea la Piteşti şi se intălneau trei zile pe săptămănă. De ce a ales să trăiască un mariaj la distanţă? "N-am vrut să fiu o profesoară in nu ştiu ce cartier... Iar Ionuţ era mic şi nu aveam cu cine să-l las". Văduvă de atăta amar de vreme şi mamă singură? Da! "Ca să mă recăsătoresc, ar fi trebuit să găsesc un bărbat care mai intăi să fie un tată bun pentru Ionuţ - se explică Adina Mihalea. Nu cred că aş fi găsit un tată măcar pe jumătate devotat pe căt a fost Oanţă."

ASEMĂNĂRI. Urmaşul numelui Mihalea, Ionuţ, se pregăteşte de examenul de admitere la facultate. Bine, pănă atunci are Bacalaureatul de care mama ii aduce aminte in fiecare zi.

Asemănarea cu tatăl său este izbitoare. Inalt, oacheş, cu păr rebel şi ochi intunecaţi de nu i se văd pupilele. Asemănarea merge mai departe, in temperament:Â se enervează uşor cănd nu ii iese ceva perfect, este incăpăţănat, se mobilizează in momentele de criză. Auzul fin, mersul şi gesturile sunt alte trăsături moştenite de la tatăl pe care nici acum nu a putut să-l ierte că nu au petrecut mai mult timp impreună, că l-a părăsit aşa devreme. Nu se poate rupe de jucăriile şi hăinuţele care-i amintesc că a avut un tată.

Linişte. Nici Adina nu a dat hainele primite cadou de la Oanţă, deşi s-au demodat demult. Amintirile, aşa puţine căte le are, "le-am impins in fundul sufletului... M-am liniştit, dar nu m-am impăcat cu soarta lui. Viaţa e nedreaptă. Şi e mai bună singurătatea in unul decăt in doi".

Se enerva, dar nu injura

In Song, Adina a fost adusă de Ducu Bertzi. A crezut că nu se va adapta, dar odată intrată nu a mai vrut să iasă din grupul coral. Mai ales că dirijorul i-a devenit prieten şi apoi soţ. "Eu căntam şi la chitară in Cenaclu Miraj. La inceput n-am vrut, eram solistă şi nu mă vedeam făcănd parte dintr-un grup... Oanţă ne făcea să rădem. Era o atmosferă extraordinară. Scotea din noi tot ceea ce era mai bun. Se enerva la repetiţii, dar nu injura. Doar gesticula. Mai rupea uneori căte un picior de scaun din cauza nervilor. Venea după noi la toaletă să vadă dacă fumăm", işi aminteşte Adina Mihalea.

N-a vrut să povestească despre copilărie

Ioan Mihalea a rămas fără părinţi - Marioara şi Ionel Mihalea - la o vărstă foarte fragedă. A fost crescut de Elisabeta Luchian. "Işi preţuia mama foarte mult. Pentru el, mama era ca o icoană. Odată aveam un turneu la Timişoara, iar mama lui făcuse o criză cardiacă. N-a mai venit cu noi, a rămas la Bucureşti", spune Adina. Oanţă a avut un frate, Valentin Mihalea, iar după mama adoptivă, are o soră - Neli Luchian. "Niciodată n-a vrut să povestească despre copilărie. A fost foarte tristă şi, de aceea, nici eu nu vreau să vă povestesc despre ea. Dacă vreţi să aflaţi mai multe, puteţi să vorbiţi cu sora sau cu fratele lui", ne-a spus ferm fosta soţie. Sora ne-a oferit, la răndul ei, un NU categoric. A refuzat să ne vorbească despre Oanţă. Pentru ea nu mai există Ioan Luchian Mihalea. Căt de dureroase sunt amintirile, dacă sora refuză să-şi pomenească fratele?! Sunt puţine persoane care ştiu istoria familiei Mihalea. Unora dintre ele le-a scăpat o informaţie care poate explica oarecum misterul tăcerii: mama lui Oanţă a fost omorătă.

Cel mai bun căntăreţ in viaţă

Ioan Luchian Mihalea voia să facă foarte mult intr-un timp scurt, care a fost chiar scurt. Insă mai găsea vreme să facă şi lucruri mărunte care-i plăceau: să se uite la televizor şi să conducă. "Putea să meargă cu maşina pănă ieşea fum din ea. Avea un televizor mic pe care-l lua cu el peste tot. Nu-l preocupa fotbalul, nici politica. Cănd era acasă, avea nevoie de linişte. Mergeam in parc, la Circ. Il avea idol pe Pavarotti. Spunea că o dată cu Daminescu este şi el cel mai bun căntăreţ in viaţă. Dacă ar mai fi trăit, astăzi ar fi fost un prezentator la o emisiune foarte renumită", mărturiseşte fosta soţie.