Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cântecul rămâne pentru Ion Dolănescu mângâierea sufletului. “Sunt convins că nu există fericire pe pământ, dar cred că Dumnezeu a făcut minuni cu mine, de unde am plecat şi unde am ajuns, în materie de cântec şi prin intrarea mea în politică. Mă simt împlinit..."
Ion Dolănescu se consideră un om împlinit. Tot ce i-a fost dat, tristeţe sau bucurie, a adunat în suflet şi în cânt.
Cântecul rămâne pentru Ion Dolănescu mângâierea sufletului. “Sunt convins că nu există fericire pe pământ, dar cred că Dumnezeu a făcut minuni cu mine, de unde am plecat şi unde am ajuns, în materie de cântec şi prin intrarea mea în politică. Mă simt împlinit. După o viaţă de cântec, tot asta aş face, dar dacă mi s-ar oferi şansa, nu aş mai vrea să o iau de la capăt. Nu-mi pare rău de nimic. Şi bune, şi rele, toate sunt de la Dumnezeu. Poate că Dumnezeu a vrut să mă încerce”, consideră interpretul.
RUGĂ. Dintotdeauna, Ion Dolănescu a fost aproape de inimile celor care trăiesc departe de glia străbună. Ca să-i ajute să-şi stingă pentru câteva clipe dorul de ţară, Ion Dolănescu a dus în America, într-o batistă, pământ românesc. S-a bucurat că n-a fost descoperit de agenţii de securitate, care l-ar fi putut bănui că vrea să părăsească ţara. “Primul meu turneu în străinătate a fost în Bulgaria, în 1969 apoi, în 1970, Maria Ciobanu, Benone Sinulescu, eu, Gheorghe Zamfir şi Dumitru Fărcaş am fost invitaţi la Viena, la un bal ce se desfăşura la Ambasada noastră. Au urmat apoi mai multe turnee în Europa, apoi în America. Am fost iubit de românii de pretutindeni. Unii mă rugau să rămân acolo, mi-au găsit chiar şi o casă în Detroit. Tot în America, o bătrână m-a rugat să sărut pământul pentru ea. La întoarcere m-am oprit la salcia de lângă Aeroportul Otopeni şi am sărutat glia. O altă bătrână, din Chicago, mi-a spus să-i duc o mână de pământ de la Târgovişte. Asta se întâmpla în 1979, şi în 1984, când m-am dus, am plecat cu pământul în batistă, dar nu am mai găsit-o pe bătrânică. Murise. Am lăsat pământul la Biserica «Sfânta Maria» din Chicago”, spune artistul.
Citește pe Antena3.ro
DOR. Într-unul din turneele din America, Ion Dolănescu a reîntâlnit-o pe interpreta Maria Băndoiu. “Ce înseamnă dragostea de ţară! Te face să uiţi de toate necazurile. Am întâlnit-o pe Maria Bădoiu, singura cântăreaţă care s-a apropiat de Maria Tănase, ea fiind recrutată de Fărămiţă Lambru. Era frumuşică foc, foarte talentată, şi ea a plecat în ’79 din România. Eu am regăsit-o la Chicago. Am întrebat-o cum îi merge, pentru că ştiam de la Ştefania Rareş că se descurcă destul de greu. Putea să se supere. Dar ea mi-a spus că îi este tare dor de Ştefania.”
PREŢUIRE. La Chişinău, la fraţii de peste Prut, Ion Dolănescu a avut parte de o primire extraordinară. Deşi iniţial programul era pentru o singură zi, ospitalitatea basarabenilor l-a determinat să rămână opt zile. “Aşa frumos m-au primit, deşi cântam o singură zi. De la o zi s-a ajuns la opt zile! Doamne, ce primire, ce flori, ce spice de grâu, ce prosoape îmi puneau de gât, ce ulcioare îmi ofereau! Oameni în toată firea picau în genunchi. Tot timpul am stat numai cu ochii în lacrimi de atâta iubire ce citeam pe chipurile lor.”
ŢARA MEA. După turneul susţinut în Basarabia, Ion Dolănescu a compus o piesă pentru “fata înstrăinată”. “Am compus un cântec despre Basarabia, «Ţara mea, măicuţă bună», în care vorbesc despre toate provinciile ţării noastre şi în final spun: «Ştiu că mai ai o fată/ Frumoasă, dar supărată/ Basarabia-ndrăgită/ Şi de tine vitregită». Iubirea pentru Basarabia m-a făcut să mă apropii de politică, de Corneliu Vadim Tudor. În 1998 m-am înscris în PRM şi îi rămân recunoscător lui Corneliu Vadim Tudor pentru mandatul de parlamentar, căruia i-am trimis vobă de curând că nu mă reînscriu în «Partidul România Mare», dar voi rămâne alături de el, cu această idee de unire a ţării pe care am regăsit-o în PRM şi cu care voi muri.”
APRECIERE. Publicul l-a răsplătit întotdeauna pe Ion Dolănescu cu ropote de aplauze. Ca să le fie pe plac, îndrăgitul solist încerca să cânte şi mai bine. “Toată viaţa mea a fost încununată de flori şi de aplauze. Dacă nu aveam publicul de partea mea, eram mort. Când vedeam sala care murmura, plină, mă gândeam: «Ce am să le spun eu atâtor oameni ca să fie mulţumiţi?». Mi se părea că niciodată nu e suficient. Publicul nu te iartă dacă dai greş!”, încheie artistul.
“Am fost iubit de românii de pretutindeni. Unii mă rugau să rămân acolo, mi-au găsit chiar şi o casă în Detroit. Tot în America, o bătrână m-a rugat să sărut pământul pentru ea. La întoarcere m-am oprit la salcia de lângă Aeroportul Otopeni şi am sărutat glia. O altă bătrână, din Chicago, mi-a spus să-i duc o mână de pământ de la Târgovişte. Am plecat cu pământul în batistă, dar nu am mai găsit-o pe bătrânică. Murise.”
Ion Dolănescu
