x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cântece de voie bună

0
Autor: Luminita Ciobanu Silvana Chiujdea 17 Mar 2008 - 00:00

Cântecul rămâne pentru Ion Dolănescu mângâierea sufletului. “Sunt convins că nu există fericire pe pământ, dar cred că Dumnezeu a făcut minuni cu mine, de unde am plecat şi unde am ajuns, în materie de cântec şi prin intrarea mea în politică. Mă simt împlinit..."

Ion Dolănescu se consi­deră un om împli­nit. Tot ce i-a fost dat, tristeţe sau bucurie, a adunat în suflet şi în cânt.

Cântecul rămâne pentru Ion Dolănescu mângâierea sufletului. “Sunt convins că nu există fericire pe pământ, dar cred că Dumnezeu a făcut minuni cu mine, de unde am plecat şi unde am ajuns, în materie de cântec şi prin intrarea mea în politică. Mă simt împlinit. După o viaţă de cântec, tot asta aş face, dar dacă mi s-ar oferi şansa, nu aş mai vrea să o iau de la capăt. Nu-mi pare rău de nimic. Şi bune, şi rele, toate sunt de la Dumnezeu. Poate că Dumnezeu a vrut să mă încerce”, consideră interpretul.

 

RUGĂ. Dintotdeauna, Ion Dolănescu a fost aproape de inimile celor care trăiesc departe de glia străbună. Ca să-i ajute să-şi stingă pentru câteva clipe dorul de ţară, Ion Dolănescu a dus în America, într-o batistă, pământ românesc. S-a bucurat că n-a fost descoperit de agenţii de securitate, care l-ar fi putut bănui că vrea să pă­ră­sească ţara. “Primul meu turneu în străinătate a fost în Bulgaria, în 1969 apoi, în 1970, Maria Ciobanu, Benone Sinulescu, eu, Gheorghe Zamfir şi Dumitru Fărcaş am fost invitaţi la Viena, la un bal ce se desfăşura la Ambasada noastră. Au urmat apoi mai multe turnee în Europa, apoi în America. Am fost iubit de românii de pretutindeni. Unii mă rugau să rămân acolo, mi-au găsit chiar şi o casă în Detroit. Tot în America, o bătrână m-a rugat să sărut pământul pentru ea. La întoarcere m-am oprit la salcia de lângă Aeroportul Otopeni şi am sărutat glia. O altă bătrână, din Chicago, mi-a spus să-i duc o mână de pământ de la Târgovişte. Asta se întâmpla în 1979, şi în 1984, când m-am dus, am plecat cu pământul în batistă, dar nu am mai găsit-o pe bătrânică. Murise. Am lăsat pământul la Biserica «Sfânta Maria» din Chicago”, spune artistul.

 

DOR. Într-unul din turneele din Ame­rica, Ion Dolănescu a reîntâlnit-o pe interpreta Maria Băndoiu. “Ce înseamnă dra­gos­tea de ţară! Te face să uiţi de toate neca­zu­rile. Am întâlnit-o pe Maria Bădoiu, singura cântăreaţă care s-a apropiat de Maria Tă­nase, ea fiind recrutată de Fărămiţă Lambru. Era frumuşică foc, foarte talentată, şi ea a plecat în ’79 din România. Eu am regăsit-o la Chicago. Am întrebat-o cum îi merge, pentru că ştiam de la Ştefania Rareş că se descurcă destul de greu. Putea să se supere. Dar ea mi-a spus că îi este tare dor de Ştefania.”

 

PREŢUIRE. La Chişinău, la fraţii de peste Prut, Ion Dolănescu a avut parte de o primire extraordinară. Deşi iniţial programul era pentru o singură zi, ospitalitatea basarabenilor l-a determinat să rămână opt zile. “Aşa frumos m-au primit, deşi cântam o singură zi. De la o zi s-a ajuns la opt zile! Doamne, ce primire, ce flori, ce spice de grâu, ce prosoape îmi puneau de gât, ce ulcioare îmi ofereau! Oameni în toată firea picau în genunchi. Tot timpul am stat numai cu ochii în lacrimi de atâta iubire ce citeam pe chipurile lor.”

 

ŢARA MEA. După turneul susţinut în Basarabia, Ion Dolănescu a compus o piesă pentru “fata înstrăinată”. “Am compus un cântec despre Basarabia, «Ţara mea, măicuţă bună», în care vorbesc despre toate provinciile ţării noastre şi în final spun: «Ştiu că mai ai o fată/ Frumoasă, dar supărată/ Basarabia-ndrăgită/ Şi de tine vitregită». Iubirea pentru Basarabia m-a făcut să mă apropii de politică, de Corneliu Vadim Tudor. În 1998 m-am înscris în PRM şi îi rămân recunoscător lui Corneliu Vadim Tudor pentru mandatul de parlamentar, căruia i-am trimis vobă de curând că nu mă reînscriu în «Partidul România Mare», dar voi rămâne alături de el, cu această idee de unire a ţării pe care am regăsit-o în PRM şi cu care voi muri.”

 

APRECIERE. Publicul l-a răsplătit întotdeauna pe Ion Dolănescu cu ropote de aplauze. Ca să le fie pe plac, îndrăgitul solist încerca să cânte şi mai bine. “Toată viaţa mea a fost încununată de flori şi de aplauze. Dacă nu aveam publicul de partea mea, eram mort. Când vedeam sala care murmura, plină, mă gândeam: «Ce am să le spun eu atâtor oameni ca să fie mulţumiţi?». Mi se părea că niciodată nu e suficient. Publicul nu te iartă dacă dai greş!”, încheie artistul.

 

“Am fost iubit de românii de pretutindeni. Unii mă rugau să rămân acolo, mi-au găsit chiar şi o casă în Detroit. Tot în America, o bă­trână m-a rugat să sărut pământul pentru ea. La întoarcere m-am oprit la salcia de lângă Aeroportul Otopeni şi am sărutat glia. O altă bătrână, din Chicago, mi-a spus să-i duc o mână de pământ de la Târ­govişte. Am plecat cu pământul în batistă, dar nu am mai găsit-o pe bătrânică. Murise.”

Ion Dolănescu

Citeşte mai multe despre:   dolanescu

Serviciul de email marketing furnizat de