Politehnistul Cătălin Marunea, zis Morunu, a semnat prezenţa zece ani in Song şi incă o vreme bună in Luchian Cvintet.
Politehnistul Cătălin Marunea, zis Morunu, a semnat prezenţa zece ani in Song şi incă o vreme bună in Luchian Cvintet.
Pentru Morunu, fotografia este un hobby. Ce a surprins pe film, in anii ’80-’90, constituie o mare parte a arhivei foto Song. Neoficial este numit "fotograful grupului". Neagă vehement-amuzat eticheta. El e doar Morunu, cel ce şi-a dăruit Song-ului timpul liber aferent unui deceniu de tinereţe. Din toate spectacolele susţinute cu grupul lui Oanţă, un concert se desprinde detaşat: cel de zece ani, cănd "scena scărţăia. Atunci a fost intocmit un catalog al celor care s-au perindat prin Song, insumănd peste 300 de persoane. Nu au fost chiar toţi pe scenă, dar au fost destui...".
FaRa PILE. De obicei, studenţii veneau la Song. Rareori, doar in situaţii excepţionale, in care "răndurile se subţiau simţitor sau era programat vreun turneu in care era nevoie de mai multe voci", Oanţă punea anunţuri prin facultăţi că se organizează selecţii. Cătălin Marunea a "aterizat" in Song dintr-o ambiţie personală: "Eram in liceu. La «Mihai Viteazul». Cu un grup de prieteni mă uitam la tv, cănta Song. Cineva spune: «Eeh, nu oricum se intră in Song. Iţi trebuie pile». Mi-a rămas pe creier. In primul an de facultate, inainte de sesiune, neştiut de prieteni sau de familie, cu scuza că mă duc să invăţ la un coleg acasă, am fost la «Preoteasa». M-a acceptat. După puţin timp le-am dat patru bilete părinţilor mei, la un spectacol Song. Le-am zis că ne vedem la sală. Ei au fost in sală, dar eu am fost pe scenă!". Asta da surpriză! Uşor-uşor, părinţii s-au obişnuit cu găndul că fiul face parte din grupul lui Mihalea, fiind preocupat şi de muzică, nu doar de sesiunile grele de la Politehnică: "Aş putea spunea că şi eu, şi ei am făcut un compromis. Un compromis care a durat zece ani..."
Porecla Morunu vine de la Marunea? "Probabil. Mi s-a spus aşa incă din liceu. Un coleg de facultate m-a dat de gol in Song. Nimeni de atunci incoace nu mi-a mai spus Cătălin. Morunu a rămas o tinichea de coadă", răde Cătălin Marunea. Oricine prindea "coajă", adică vechime in grup, căpăta şi un nume:Â "Colegul care mi-a dezvăluit mie porecla era brunet, avea părul lung şi purta mustaţă, ca un mexican, deci a devenit Gonzales. Cristian Caragia era bas - iar despre cei care au voce gravă se spune că au pedală - drept pentru care şi el a rămas Pedală. Fiecare s-a ales cu ceva", continuă Morunu.
TROCUL. Ieşirea din grup s-a produs prin ’90, cănd prioritatea lui Cătălin a devenit familia sa proaspăt intemeiată. Evenimentul a coincis cu degringolada in care se afla grupul: deodată nu mai existau graniţe, interdicţii, lipsuri. Insuşi Oanţă incepuse să aibă angajamente la restaurante, să susţină cursuri la facultate, cocheta şi cu televiziunea. "Am avut căteva tentative de revenire in grup dar, cum s-au intămplat lucrurile, nu s-a mai instalat «magia». Mă mai intălneam cu Oanţă ca să fac schimb de casete. Eu eram innebunit să am toate inregistrările spectacolelor Song, el voia desene animate pentru Ionuţ. Schimbam casetele intre noi, ni le copiam şi a doua zi ni le inapoiam", işi aminteşte Cătălin.