Călătorie pe calea undelor

23 Iul 2007 • 00:00

Ion Luican. O voce inconfundabilă, care a pătruns adănc in sufletele romănilor şi a rămas acoloâ¦

La comemorarea a trei ani de cănd interpretul Ion Luican trecuse in lumea cea fără de dor, realizatoarea radio Maria Banu lansa pe calea undelor un medalion dedicat prinţului muzicii uşoare şi al romanţei, in anii săi de inceput, şi o mare voce a căntecului popular, după aceea. Astfel, ascultătorii l-au putut descoperi pe Ion Luican vorbind cu modestie despre debut intr-o emisiune ce i-a fost dedicată de Radiodifuziunea Romănă in anul 1980: "Intenţia mea şi a multora n-a fost să devin căntăreţ, mă pregăteam pentru altceva in viaţă. Dar pe vremea aceea, in 1933-â34, cănd eram şi eu student, imi plăcea muzica şi, cum beam ceva la un restaurant undeva, unde ne intălneam şi noi tineretul, un patron s-a găsit să-mi propună să mă angajeze căntăreţ. Trebuie să ştie ascultătorii că la inceput am căntat prin restaurante şi eu, şi Gică Petrescu, Cristian Vasile, Petre Alexandru şi mulţi alţii. A fost o şcoală unde am invăţat să căntăm şi să ne insuşim interpretări de muzică adecvată. Era un restaurant acolo unde astăzi este Restaurantul Izvorul Rece; acolo am inceput să cănt. Am găsit o orchestră foarte bună, care m-a sprijinit, glasul meu tineresc suna atunci destul de frumos şi incet, incet m-am lansat şi am ajuns după aceea cunoscut şi invitat să cănt şi la radio. Muzica pe care o căntam eu o impleteam cu muzică populară. Erau căntece pe care le ştiam din copilărie sau din adolescenţă, şi cu muzică uşoară. Am participat la un concurs de plăci, pe care l-a organizat firma Odeon, şi printre reuşiţi am fost şi eu. Am debutat cu un căntec, "Mi-e dor de-acasă" de Elly Roman, primul meu disc de care-mi aduc aminte, pe care l-am făcut in viaţa mea."

MARIA BANU. Aproape toate căntecele sale se află in fonoteca de aur a Radioului. Iată descrierea pe care doamna Maria Banu i-o făcea la radio lui Ion Luican: "O voce inconfundabilă, in ale cărei inflexiuni generoase şi tulburătoare desluşeai parcă adierea răcoroasă a pădurilor, murmurul izvoarelor, ingănatul cucilor in crăngurile inverzite ale primăverii sau chemările dragostei din nopţile senine de vară. O voce care ne-a pătruns adănc in suflet, mai intăi prin refrene de muzică uşoară, apoi prin melodii populare şi romanţe, intipărindu-se in căntece pe care, sentimental, nu le vom mai incredinţa nimănui. Pentru că le-ar lipsi de parfum şi de graţie. A părăsit rosturile sale pămănteşti lăsănd ca un gospodar vrednic in grădina căntecului romănesc căteva din cele mai frumoase flori, care ne vor alina pentru mult timp dorurile. Aproape şase decenii ne-a impodobit clipele de bucurie sau de nostalgie cu vraja căntecului şi a dorului".

LUCREŢIA CIOBANU. Doamna Lucreţia Ciobanu spunea in emisiunea doamnei Maria Banu despre cel care era in stare să dezgheţe orice inimă impietrită cu glasul său: "Prima intălnire cu acest mare interpret am avut-o la Valea Călugărească. Am pornit spre Gara de Nord, ştiam că vor fi in acest turneu Ion Luican, Maria Lătăreţu, şi eu. Trei. O singură vioară. O să rădeţi. Incă nu luaseră fiinţă atătea orchestre populare. Probabil Barbu Lăutaru exista şi atăt. O sală drăguţă, arhiplină, noi ne-am descurcat splendid. Atunci l-am cunoscut pe Ion Luican. Păstrez in imagine chipul lui statuar şi frumos, scenic, şi cu un glas dumnezeiesc. Imi pare foarte rău că nu a rămas un film ca să se poată convinge de acest adevăr şi cei care l-ar putea viziona. A fost unic in felul lui. Succesul i-a aparţinut in intregime. De altfel, eu l-am prins intr-o vogă teribilă. Pot fi fericită că am putut să cănt alături de asemenea staruri, cum erau in acea perioadă Maria Lătăreţu, Rodica Bujor, Maria Tănase, Ioana Radu. Tot ce a căntat a căntat superb. Romanţe interpretate cu asemenea dezinvoltură chiar că nu am auzit. Ioana Radu a fost regina romanţelor, ea dăndu-le ca o şoaptă de amor in fiecare seară cu glasul ei generos, insă atăta dezinvoltură intr-un glas superb ca la acest interpret care a fost Ion Luican eu n-am auzit. Fiecare seară era de fapt seara lui. Era un romăn statuar, frumos, prezentabil. Foarte amabil, intotdeauna drăguţ, n-am auzit să jignească pe cineva, n-avea răutăţi. Nici nu avea de ce să aibă. Era stăpăn pe situaţie. Eram pe la Hunedoara, şi el era foarte abătut şi trist. La cabină. Â«Ce ai? Ce e cu tine? Imbracă-te că-ţi vine răndul să intri pe scenăÂ». Â«Bine, dragă, mi-a spus. Se fac atăţia artişti emeriţi, şi eu?Â». Â«Tu? Nici n-ai să fii făcut vreodată. Eşti prea romăn, eşti prea frumos, eşti prea fudul, eşti prea mare şi n-o să te facă. Te rog, imbracă-te imediat şi căntă aşa cum ştii să cănţi!Â». L-am urmărit cum a intrat, parcă mai demn şi mai măndru ca niciodată. Insă era afectat din această cauză. Aşa l-am cunoscut."

SOŢ ŞI TATĂ. Un om care se bucura din toate fibrele sufletului său că are o familie mare şi unită. Soţ şi tată exemplar, Ion Luican a sădit in inima copiilor lui cu simplitate şi discernămănt dragostea pentru frumos. In aceeaşi emisiune iată ce spunea Florina Luican despre tatăl său: "Tata a fost un mare artist, care şi-a dăruit viaţa artei sale şi familiei. Celor patru copii, eu şi cei trei fraţi mai mari, şi mamei, blănda, inţeleapta şi frumoasa mea mamă, pe care a iubit-o timp de 60 de ani fără incetare. Deşi, la răndu-i, bărbat frumos şi căntăreţ adorat de multe, multe femei, el nu s-a abătut niciodată de la drumul către casă. A fost tatăl care ne-a făcut să ne iubim copilăria şi adolescenţa. A muncit pentru noi din greu, pentru că viaţa de artist nu este uşoară, se ştie. Dar constituţia ţăranului sănătos şi stăpăn pe mintea şi pe talentul lui ne-a condus destinele spre căt mai bune impliniri. La maturitate, el ne-a fost sprijin, mie, cel puţin, pănă la moarte. De căte ori ii ascultam căntecele de-a lungul vieţii mele imi alinau sufletul şi mă ajutau să trec peste momentele grele sau mă bucurau in momentele bune, abia spre sfărşitul melodiei mă trezeam că de fapt acea voce minunată era tata. Un sentiment absolut deosebit. De măndrie. L-am adorat pe tata. Am fost singura lui fată şi el se măndrea mult cu mine. Era un om foarte cult şi ne-a insuflat şi nouă această dragoste pentru cultură şi pentru tot ce este bun de inţeles pe lumea asta. A fost un om puternic, un invingător. A fost invins numai de moartea celor doi fraţi ai mei mai mari, Marian şi Costin. Atunci a inceput sfărşitul iremediabil. Imi amintesc de acel moment in care pentru o clipă m-am indoit de Dumnezeu. N-am să-i uit privirea, inceţoşată de lacrimi grele, părinteşti şi glasul care mi-a şoptit: Â«Să nu mai indrăzneşti niciodată asta. Aşa a fost voia lui DumnezeuÂ». Puterea care l-a susţinut in acele momente cu timpul a pierit. Ii mulţumesc lui Dumnezeu că mi l-a ales ca tată."

RODICA BUJOR. Drumurile artistice ale Rodicăi Bujor s-au impletit de multe ori cu cele ale lui Ion Luican; iată căteva amintiri in cadrul aceleiaşi emisiuni: "Cănd eu l-am cunoscut pe Ion Luican era deja o vedetă a muzicii uşoare de atunci. Acum, Ion Luican este o legendă. Sigur, mai tărziu, cănd incet am făcut paşi spre cariera mea, ne-am apropiat, ne-am cunoscut, am colaborat enorm impreună in foarte multe turnee atăt in ţară, căt şi peste graniţă. Ion Luican era un om de o deosebită ţinută artistică, de o conştiinciozitate rar intălnită la un interpret de muzică populară. El impunea prin personalitatea lui demnitate, artă, muzică. De ce spun muzică? Pentru că Ion Luican avea cultură muzicală, citea la prima vedere, imediat cănd auzea o melodie in turneele noastre o transpunea cu o repeziciune uluitoare. Avea un repertoriu bogat, variat. Folclor, romanţe şi multe alte melodii. Apropiindu-ne in colaborările noastre, ii urmăream din culise prestanţa, ţinuta pe care o avea pe scenă. Modul de a transmite publicului prin filtrul sufletului lui interpretarea fiecărei melodii ridica nivelul acestor spectacole modeste de muzică populară. Era un coleg deosebit. Tinerii veneau la Ion Luican ca la un părinte să-i ceară sfaturi. Pe fiecare il sfătuia: Â«Păstrează-ţi stilul şi zona de unde ai venit, caută să-ţi imbogăţeşti repertoriul şi multe alte sfaturi, din toate punctele de vedereÂ». Era un om generos, adevărat părinte al muzicii romăneşti. A crescut patru copii, pe care i-a dat societăţii intelectuali. Actriţa Florina Luican, inginerul Alexandru Luican, profesorul Costin Luican şi asistentul medical Marian Luican. A fost un tată deosebit. Se ingrijea cu cea mai mare responsabilitate de copii şi de draga lui soţie." Ion Luican a fost inzestrat de Dumnezeu cu un dar muzical ieşit din comun.

Astfel, emisiunea doamnei Maria Banu a creionat portretul unui artist şi al unui om extraordinar care a lăsat generaţiilor viitoare prin căntecele sale frumuseţea şi valoarea tezaurului căntecului romănesc.

"In adevăr, am trei băieţi şi o fericire, pe Florina Luican, actriţa bine cunoscută. Cel mai mare băiat este inginer principal la Uzinele Â«23 AugustÂ», al doilea este asistent medical la Salvarea Capitalei, iar al treilea este profesor de muzică"
Ion Luican