Impecabil

Cunoscutul actor Vasile Muraru, spune că nu a mai întâlnit un om cu aşa calităţi precum Luigi Ionescu.

Ca să faci această meserie trebuie să iubeşti publicul şi să-l respecţi. "Luigi Ionescu– spune Vasile Muraru – a fost un om deosebit, nu s-ar fi certat cu nimeni, pe toată lumea împăca, de toată vorbea frumos, încă nu am mai întâlnit pe cineva la fel ca el. Avea un respect enorm faţă de public. Dan Spătaru se dădea cu cremă şi pe talpa pantofilor. L-am întrebat de ce şi mi-a spus: «Păi, de la Nea Luigi am învăţat, când eşti pe scenă la un moment dat mai ridici şi piciorul şi cei din primul rând te văd. Trebuie să vadă că eşti impecabil». Am fost de multe ori împreună în spectacole, în deplasări nenumărate, aveam o fotografie de la Timişoara unde jucam fotbal, sper să o găsesc. Eram tânăr, abia terminasem facultatea, era Luigi Ionescu, Bibanu, Puiu Călinescu, George Enache, Ciupi Rădulescu. Pe urmă, la un moment dat, domnul Arşinel, ne-a pus să facem o chetă, că ieşise la pensie domnul Luigi şi avea probleme cu sănătatea, să ajutăm aşa, pe rând, mai mulţi artişti, care cum le vine rândul. Primul a fost Luigi Ionescu. Am şi acum tabelul făcut, că m-am ocupat imediat, să semneze. Am strâns banii şi cine să-i ducă? Nae cu Vasile. Îl văzusem cu o lună înainte, se plimba pe o alee pe lângă patinoar cu soţia. Ne ducem acasă, sunăm, nimic. Îi spun lui Nae: «Hai să mergem pe aleea aceea unde l-am văzut eu plimbându-se». Şi, ca să vedeţi că nimic nu este lăsat la întâmplare, când ne ducem, îi găsim pe alee.

I-am spus că am hotărât să dăm premii mai multor artişti, nu i-am spus că am făcut o chetă, şi că dintre toţi el a ieşit primul, că a fost tragere la sorţi. S-a bucurat, că era de vreo trei-patru ori pensia. Avea o căldură sufletească deosebită, afară de vocea şi furorile pe care le făcea când apărea pe scenă", a încheiat Vasile Muraru.

EMOŢIE. Eugen Voicu, recuziter la Teatrul Constantin Tănase, vorbeşte cu deosebită emoţie despre Luigi Ionescu, cu care a stat de nenumărate ori în aceeaşi cameră. "Avea ceva deosebit, pentru că era un om special, care avea grijă de noi, cei de la tehnic. De asemenea, avea un talent să dea porecle. Mie îmi spunea Corbu’. Într-o zi, la o recepţie sau aniversare, i s-au oferit nenumărate feluri de mâncare, printre care şi o bucată de caşcaval. S-a întâmplat ca aceasta să cadă şi eu am prins-o. Iar nea Luigi nu a pierdut prilejul şi mi-a spus Corbu’... Că am prins caşcavalul. Şi aşa mi-a rămas porecla, toată lumea mă ştie. Altuia i-a dat porecla Tiparu’, pentru că mereu lua bani cu împrumut şi se strecura de la leafă la leafă. Altuia i-a pus porecla de Pâlnie, pentru că bea prea mult. Am devenit buni prieteni de-a lungul timpului. Un om cu suflet mare."

"Venea cu o oră înainte de spectacol, şi-a iubit publicul extraordinar de mult. Avea el o vorbă: «Ce faci, lăutare?». Eram ultimul care ajungea după spectacol şi nu exista să nu mă aştepte cu ceva, un sandviş, mai aduceam şi eu, dar de cele mai multe ori el. Nu a avut duşmani nea Luigi!"
Eugen Voicu, recuziter