Bulgăre de aur

Pentru părinţii ei, Mădălina a fost un copil model. Îşi purta sin­gură de grijă, nu cerea niciodată ceva pentru ea, când era su­părată ştia numai ea, iar avea un necaz doar oglinda îi era confidenta ei.

Măgduţa, cum i se spunea acasă, în intimitate, a fost un bulgăre de aur pentru familia ei. Părinţii ei povesteau cât de mult bun-simţ are fata lor, cât de decent şi modestă este, dar mai ales cât de generoasă cu toţi cei pe care îi iubeşte. Suflet bun, Mădălina Manole avea această trăsătură de caracter atât de desuetă în ochii aşa-ziselor vedete din zilele noastre pentru care talentul şi decenţa sunt sinonime cu a avea defecte. De 12 ani, interpreta păstra o decenţă de-a dreptul incredibilă. Eugenia Manole, mama Mădălinei, povestea în Ediţia de Colecţie dedicată artistei de Jurnalul Naţional în 2008, că regretă că fiica ei are atât de mult bun-simţ. „Este prea bună, trece prea mult de la ea. A fost de multe ori invitată în diverse emisiuni. O moderatoare chiar i-a zis şi ea în direct: «Mădălina, fii şi tu mai tupeistă!». «Nu pot», i-a zis Mădălina. «Cine mă place, mă place aşa cum sunt». Mergea numai la emisiunile unde simte sufleteşte că trebuie să meargă".

De la părinţii ei a moştenit Mădălina marele „defect" de a-şi pune sufletul în palme. Amintirile despre ea au mereu în prim-plan cuminţenia, seriozitatea pe care le purta ca pe un standard peste tot. Mădălina făcea mereu doar ce credea că e bine şi dacă greşea ceva, repara totul.

„AVEM FETIŢĂ"
Mădălina a adus o mare bucurie părinţilor ei atunci când a venit pe lume. Ion Manole, tatăl artistei, îşi amintea cu emoţie că în dimineaţa de 14 iulie 1967 se întorcea de la schimbul trei, de la Brazi, şi pe drum a primit vestea. Avea o fetiţă! „Eram aşa de fericit, încât am mers în oraş şi am cumpărat tot felul de lucruşoare pentru ea, am cheltuit vreo două salarii... Am dat de băut la jumătate din Vălenii de Munte de bucurie". Când au adus-o acasă, cei doi soţi au aşezat fetiţa între ei şi au început să plângă de fericire. Au dus-o la gimnastică, dar i-a fost frică, apoi la atletism, dar tot muzica s-a prins de ea. Era o fetiţă dulce, drăgălaşă, lipicioasă, care se făcea repede plăcută, rudele o iubeau mult, ca şi pe fratele ei, Marian, mai mic cu un an decât ea. Erau nepoţii model ai neamului. „A intrat la Liceul de Chimie din Ploieşti fără nici o pregătire, fără meditaţii. Era a zecea pe listă, dar ca medie a treia, cu 9,86. Am dus-o la o cofetărie, i-am luat apoi şi un stilou cu peniţă de aur", povestea tatăl artistei. Mama ei era la fel de fericită pentru succesul fetei şi îşi amintea cu mare drag de anii în care şi-a lăsat serviciul de telefonistă pentru a-şi creşte cei doi copii.

Radioul, care a fost o a doua familie pentru interpretă, a făcut parte şi din viaţa părinţilor ei, căci la el au ascultat ani întregi emisiunile muzicale la care era invitată. Au mers la spectacolele ei, la lansări, pe Litoral. Au avut însă şi unele momente amare. La un moment dat, o anumită parte a presei a scris lucruri urâte şi neadevărate despre Mădălina, lucruri pe care părinţii Mădălinei nici nu le pot gândi, dar să le repete. Lucruri rele cum nu şi-au putut închipui vreodată. Tatăl Mădălinei a făcut de altfel diabet din acest motiv. Iar mama ei a rămas cu tristeţea acelor răutăţi.

MOMENTE DE CUMPĂNĂ
Accidentările s-au ţinut scai de Mădălina în copilărie şi adoles­cenţă. Un moment de asemenea factură a fost când, pe la 5 ani, jucân­du-se în faţa blocului, nişte copii au răsturnat peste ea o motocicletă staţionată în apropiere. A fost rănită la mână şi a trebuit să fie operată de urgenţă la spital. Mai târziu, chiar cu o seară înainte de a da admitere la liceu, s-a aşezat din greşeală într-un ac. Au trăit m­o­men­­te de panică deoarece acul intrase în venă şi tot înainta. Au mers la urgenţă, i-au făcut radio­grafii şi au operat-o de urgenţă. Momente de groază au mai trăit părinţii şi mai târziu, după ce Mădălina era deja cunoscută de toată lumea. Televiziunile au anun­ţat că artista şi soţul ei s-au accidentat în timp ce se întorceau de pe Litoral. Nu a fost nimic grav, dar faptul că la ştiri se prezenta totul la modul senzaţional, iar ei nu puteau lua legătura telefonic cu fiica lor a făcut ca aşteptarea să fie de groază. În realitate, fiind noapte, maşina lovise o căruţă fără nici o sursă luminoasă. O vorbă veche spune că nici un părinte nu trebuie să-şi îngroape copilul, pentru că aşa este legea firii. Pe părinţii Mădălinei legea firii i-a ocolit, din păcate.