Marea familie

Puţine grupuri rock de la noi au reuşit să încînte atîtea generaţii de fani, să aibă atît de multe hituri şi să reziste mai bine de treizeci de ani, în contextul schimbărilor de personal fără de sfîrşit, la care se adaugă pierderea liderului.

Puţine grupuri rock de la noi au reuşit să încînte atîtea generaţii de fani, să aibă atît de multe hituri şi să reziste mai bine de treizeci de ani, în contextul schimbărilor de personal fără de sfîrşit, la care se adaugă pierderea liderului. “E greu cînd lipseşte un stîlp de la casă”, mărturisea Florin Ştefan, ani buni după dispariţia lui Iuliu Merca. De fiecare dată, Semnal M a făcut faţă situaţiei şi a avut puterea de a merge mai departe. La început de tot Tavi Popovici a “pus mîna” pe o chitară Fender, “adevărată” şi, pentru că Iuliu Merca avea mult mai mare nevoie de aşa ceva, a făcut un “schimb” cu acesta. Ghiţă Ciolac a făcut senzaţie cu Hammond-ul lui, dînd grupului un “sound” aproape de Deep Purple. A plecat definitiv din ţară, dar, dacă e nevoie de el, se întoarce, aşa cum o va face cît de curînd, cînd va participa la înregistrarea unui nou album Semnal M. La un moment dat, grupul era format din Merca şi Boldijar, dar întotdeauna s-a găsit cineva “să pună umărul”. Saci Salamon a avut şi el o contribuţie decisivă la realizarea discului “Cîntece transilvane”. După ce Fane Nagy a fost aproape treisprezece ani toboşarul grupului, în această primăvară “s-a lăsat la vatră”, fiind înlocuit de Dan Secheli; dar şi Saci şi-a arătat disponibilitatea, just in case... Povestea Semnal M continuă, alături de colaboratori mai vechi şi mai noi, ca într-o mare familie. “Atenţie la Semnal!”, ne avertizează Boldijar, referindu-se la noul CD...