Oşan, moţ şi dac

Descoperit de Iuliu Merca, chitaristul Florin Ştefan a devenit un membru de bază al formaţiei.

Descoperit de Iuliu Merca, chitaristul Florin Ştefan a devenit un membru de bază al formaţiei.

 
Tînărul băimărean se autocaracterizează: “Şarpe de foc din zodia Gemenilor, jumătate moţ, jumătate moroşan, adică dac adevărat. Normal ar fi trebuit să fiu pictor, dar muzica m-a atras mai mult. Primul instrument la care am cîntat a fost muzicuţa. La 4 ani mi-am construit un set de tobe şi, împreună cu alţi prieteni, terorizam vecinii, care, spre norocul nostru, ne priveau ca pe nişte copii. După ce mi s-a dat cravata de pionier şi am părăsit Şoimii Patriei, am renunţat la un acordeón stricat şi am găsit o chitară primită cadou de verişorul meu, care nu cînta la ea, şi i-am confiscat-o. Cîntam cu acorduri majore şi minore şi, din cauza crizei de corzi din magazine de pe vremea lui Ceauşescu, ajunsesem să cînt cu 2-3 corzi, cele mai groase, deoarece cele mai subţiri se rupeau mai repede. Ulterior, am studiat chitara clasică vreo 5 ani, cu note pe portativ, nu texte”.

 
ÎNTÎLNIREA. Chitaristul rememorează: “Am întîlnit Semnal M. în Borşa, în nordul Maramureşului. Eu şi Lică Anghel la clape, ne distram cu instrumentele într-un bar cîntînd «Balada» lui Ciprian Porumbescu. Într-o seară, băieţii de la Semnal M luau masa cu proprietarul barului Gelu Gui, un prieten de-al lor, şi Iuliu mi-a zis să-i cînt o piesă de la Semnal M. L-am întrebat cum puteam eu să cînt Semnal, cînd ei erau acolo? A zîmbit şi mi-a cerut să-i cînt un blues. Eu i-am cîntat o doină, deoarece nu mă născusem pe plantaţii în America, eram alb, nu negru, şi puţini albi ştiu să cînte blues. Eu ştiam să cînt ceva blues, dar îl văzusem pe Iuliu la televizor cîntînd şi el era unul dintre albii care cîntau cu adevărat în stilul negrilor. Ne-am împrietenit şi l-am rugat să-mi destăinuie şi mie tainele bluesului. Din cauza unor probleme de sănătate, într-o zi, el m-a rugat să-l ajut cu încă o chitară pe scenă. Eu i-am spus că nu ştiam piesele Semnal M şi Iuliu m-a întrebat dacă mi-era frică de trei acorduri? Am urcat pe scenă alături de trupă şi am rămas împreună cu ei. Ulterior, Iuliu a trecut în nefinţă, lăsînd un imens gol pe scenă şi în sufletul nostru. Am rămas în grup, continuînd muzica Semnal M, sprijiniţi de fanii care nu ne-au lăsat să renunţăm”.

Evoluţii solistice

Florin a compus două piese pentru compilaţia “RageVoluţia” 2004: “Atît de dulce”, pe versuri de Eminescu, şi “Semnal de toamnă”, pe versuri de Blaga. Iar pe compilaţia “Tribute to Jimi Hendrix” 2005 interpretează “Foxy Lady” alături de Saci, toboşarul Semnal M. Ştefan speră să finalizeze un album instrumental solo şi chitara primită de la Iuliu Merca, un Fender Stratocaster ’70, să fie vedeta. “Acum, Florin e implicat, alături de Dan Secheli, în cîteva proiecte alături de mari vedete americane şi europene: Cary Shields, actor şi muzician canadian ce cîntă pe Broadway, şi brazilianul Pepe, un percuţionist ce a evoluat cu Bob Marley. Florin crede că «Muzica poate îmblinzi animalele şi ridica sufletele oamenilor».”