Descoperit de Iuliu Merca, chitaristul Florin Ştefan a devenit un membru de bază al formaţiei.
Descoperit de Iuliu Merca, chitaristul Florin Ştefan a devenit un membru de bază al formaţiei.
Tînărul băimărean se autocaracterizează: “Şarpe de foc din
zodia Gemenilor, jumătate moţ, jumătate moroşan, adică dac adevărat. Normal ar
fi trebuit să fiu pictor, dar muzica m-a atras mai mult. Primul instrument la
care am cîntat a fost muzicuţa. La 4 ani mi-am construit un set de tobe şi, împreună
cu alţi prieteni, terorizam vecinii, care, spre norocul nostru, ne priveau ca
pe nişte copii. După ce mi s-a dat cravata de pionier şi am părăsit Şoimii
Patriei, am renunţat la un acordeón stricat şi am găsit o chitară primită cadou
de verişorul meu, care nu cînta la ea, şi i-am confiscat-o. Cîntam cu acorduri
majore şi minore şi, din cauza crizei de corzi din magazine de pe vremea lui
Ceauşescu, ajunsesem să cînt cu 2-3 corzi, cele mai groase, deoarece cele mai
subţiri se rupeau mai repede. Ulterior, am studiat chitara clasică vreo 5 ani,
cu note pe portativ, nu texte”.
ÎNTÎLNIREA.
Chitaristul rememorează: “Am întîlnit Semnal M. în Borşa, în nordul Maramureşului.
Eu şi Lică Anghel la clape, ne distram cu instrumentele într-un bar cîntînd
«Balada» lui Ciprian Porumbescu. Într-o seară, băieţii de la Semnal M luau masa
cu proprietarul barului Gelu Gui, un prieten de-al lor, şi Iuliu mi-a zis să-i
cînt o piesă de la Semnal M. L-am întrebat cum puteam eu să cînt Semnal, cînd
ei erau acolo? A zîmbit şi mi-a cerut să-i cînt un blues. Eu i-am cîntat o doină,
deoarece nu mă născusem pe plantaţii în America, eram alb, nu negru, şi puţini
albi ştiu să cînte blues. Eu ştiam să cînt ceva blues, dar îl văzusem pe Iuliu
la televizor cîntînd şi el era unul dintre albii care cîntau cu adevărat în
stilul negrilor. Ne-am împrietenit şi l-am rugat să-mi destăinuie şi mie tainele
bluesului. Din cauza unor probleme de sănătate, într-o zi, el m-a rugat să-l
ajut cu încă o chitară pe scenă. Eu i-am spus că nu ştiam piesele Semnal M şi
Iuliu m-a întrebat dacă mi-era frică de trei acorduri? Am urcat pe scenă alături
de trupă şi am rămas împreună cu ei. Ulterior, Iuliu a trecut în nefinţă, lăsînd
un imens gol pe scenă şi în sufletul nostru. Am rămas în grup, continuînd
muzica Semnal M, sprijiniţi de fanii care nu ne-au lăsat să renunţăm”.
Evoluţii solistice
Florin a compus două piese pentru compilaţia “RageVoluţia” 2004: “Atît de dulce”, pe versuri de Eminescu, şi “Semnal de toamnă”, pe versuri de Blaga. Iar pe compilaţia “Tribute to Jimi Hendrix” 2005 interpretează “Foxy Lady” alături de Saci, toboşarul Semnal M. Ştefan speră să finalizeze un album instrumental solo şi chitara primită de la Iuliu Merca, un Fender Stratocaster ’70, să fie vedeta. “Acum, Florin e implicat, alături de Dan Secheli, în cîteva proiecte alături de mari vedete americane şi europene: Cary Shields, actor şi muzician canadian ce cîntă pe Broadway, şi brazilianul Pepe, un percuţionist ce a evoluat cu Bob Marley. Florin crede că «Muzica poate îmblinzi animalele şi ridica sufletele oamenilor».”