Băsescu la resuscitare

N-am crezut nici o clipă în declaraţiile leşinate ale lui Traian Băsescu că, după ce-i expiră şi ultimul mandat, se va retrage din viaţa politică. De câţiva ani, ultima oară săptămâna trecută, am afirmat că, sub o formă sau alta, va căuta să revină, pentru început, la cârma PDL. Pe care, de altfel nu a lăsat-o nici o dată din mână, Boc şi ceilalţi având doar rolul unor paiaţe care se mişcau după cum trăgea sforile regizorul lor de la Cotroceni. Până de curând, însă, mai păstra o urmă de decenţă, o aparenţă de respectare a Constituţiei, care-i interzice să se amestece în treburile partidelor. S-a debarasat şi de această minimă obligaţie, făcând şi desfăcând lucrurile în lupta internă din PDL şi insistând cu brutalitate pentru alegerea pupilei sale Elena Udrea şi rejectarea "caporalului" Vasile Blaga.

Mă rog, e treaba portocaliilor, dacă suportă în continuare zăbala cu care li se rupe gura (deşi au început să se audă voci care-i transmit lui Băsescu îndemnul "Lasă-ne-n pace!"). Ceea ce e amuzant, însă, apropo de revenirea lui Băsescu în PDL, e că, după un icnet, două de indignare, chiar tăvălitul Blaga se arată a fi încântat de idee. Despre reacţia Elenei Udrea nu e cazul să mai vorbim: fericită de această perspectivă luminoasă i s-au umezit ochii. Pe la televiziuni, trâmbiţele pedeliste au prins curaj, sunt tot mai agresive şi par a fi uitat că asupra multora dintre ele atârnă dosarele de la DNA pe care până şi imuabilul, unicul şi inegalabilul Daniel Morar abia le mai poate ţine blocate.

Admiţând că, după expirarea mandatului sau chiar înainte, în urma vreunei demisii sau demiteri, Traian Băsescu ar reveni în fruntea PDL, ce construcţie politică ar putea oferi? Şandramaua încropită sub supravegherea sa pentru alegerile parlamentare s-a dovedit a fi un fiasco total (un singur parlamentar ales direct, restul, inclusiv Udrea, Blaga, Igaş şi ceilalţi strecurându-se în Parlament ca milioaga, la redistribuire). Pe termen mediu, pedeliştii nu pot spera la vreo alianţă solidă, cu toate eforturile lor de a rupe USL, de a păcăli vreo aripioară liberală frustrată să dezerteze. Un recent sondaj Avangarde creditează partidele din USL cu circa 61%, adică se menţine scorul electoral de la alegeri. În acelaşi timp, PDL a scăzut, toboganul funcţionează, la vreo 11%. Iar Traian Băsescu însuşi cred că nici în cele mai negre coşmaruri nu s-a văzut prăbuşit la 4%.

De unde şi până unde, atunci, butaforia pe care pedelacii o prezintă ca "alternativă" la USL? De unde şi până unde lipsa de bun simţ a aceloraşi, cu tot cu şeful lor de facto? Barem nu tac spăşiţi, deşi au dus ţara de râpă, ca yesmeni ai FMI şi sluguţe ale artizanului unei politici de hiperausteritate, croită la Cotroceni parcă din ură faţă de propriul popor. Lovind zilnic în actuala guvernare, încercând prin orice mijloace să o trimită în derizoriu, hăituindu-i permanent miniştrii, Băsescu se vrea cu orice preţ resuscitat politic. Or fi românii răbdători, mult prea răbdători. Dar nu-s bătuţi în cap.